Angela FURTUNÃ
Suceava, 7 octombrie 2007

Însemnările de studenție ale lui Dalit și ale iubitei sale Loana înainte de a se împrieteni cu tipul ăla mișto cu perucă mov



fișier rar. radiografiile lui Dalit
erau multe zile de arhivat iar eu numărându-le
mă simțeam ispitită să fur inteligența artificială și
uimirea ce i s-au dat lui Dalit între două tomografii
sau măcar să ciugulesc din clipele când acesta
avea să expire aerul acela rarefiat
numit iluminare ca și cum mi-ar fi aruncat în față
un rotocol de fum de țigară
sau un verset din psalmi



umbre chinezești. intrarea shaolin
laolaltă cu păsările pe perna mea
un teatru de umbre chinezești
părul lung încălcit de vise
îți cuprinde fața senină și o mușcă
numai când îmbătrânești ți se face foame
de parcă ai vrea să strângi în dinți
degetul mic al unui copil





mamalia circus. căprării cool de lagăr
tu ești lujerul de sub pălăria albastră
uite pieptul neted turtele de floarea soarelui
din care vor țâșni sfârcurile
copilul le prinde cu câte două degete
și le apasă în gardul de sârmă ghimpată
nu e lume mai largă ca sufletul





oameni cenușă. efect de lasou
întind un picior ce palpită ca un tentacul
în jurul gâtului tău ne privim unul pe celălalt
pentru a face economie de cuvinte
clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste
se scufundă și ard fiecare în privirea celuilalt
mă tocmesc cu tine să nu ne amestecăm cenușile
bine bine dar cenușa mea strălucește mai tare spui
ce ipocrit ești uite un animal costeliv





homo-gadget. tatuaje cu menumoruți
suverană în capsula memoriei mele de tiran
e numai uitarea nici nu mai știu câte mori
de vânt am avut am pierdut am ars
cum mă pot îmbăia în firul sărat al transpirației
cu care poporul meu de amnezici
își tatuează chipuri de voievozi pe burtă
pe fese pe omoplați pe genunchi
ce naiba faceți cu cartea aia de istorie
erotică a speciei umane unele file au dispărut
există capitole pe care doar le-ați visat
și din care nu au rămas decât stârvurile
popoare de muște stresează popoarele de furnici
popoarele de oameni se cotonogesc din cauză că
unii oameni sunt făcuți să fie gadget-urile celorlalți






v-a mai rămas de un dric. sau de o speluncă metafizică
uite, cu țigara asta și cu un sfert de muc de lumânare
pot să ating fiecare deget și să las pe unghiile
mici roșii mii de mușuroaie de ceară
ceara se va face ipsos și ipsosul calcar obsidian
ciment apoi, în care fiecare picătură de sânge
va fi un perete de cetate o epopee neterminată
omul ăsta eu sunt un prinț și statuia fiecărui eșec
al său al meu al tău al vostru
cei ce priviți și nu faceți nimic
pentru a vedea cât de puțin v-a mai rămas






gagica are aripi în uter. el are pălărie
mă trezesc noaptea pe furiș
las umbrele la locul lor, așezate de-a lungul
fibrelor de lemn ale strapontinei
dar mă înalț cam la un metru de la pământ
și cutreier sala de așteptare, mansarda, podul
acoperișul, plafonul jos al norilor,
răsfoiesc în grabă cartierul și mai ales fereastra
unde tu ai uitat lumina aprinsă și o pălărie
înfiptă în vasul cu crini, asta e, niciodată
nu ai înțeles de ce nu pot eu să dorm goală în patul tău
ca o știucă afumată învelită într-o pagină de ziar
dar pot să zbor printr-un balon fără aer plămânul celălalt
la o adică mă voi întoarce acasă prin gesturi miniaturale
e un fel de a avea aripi în interior pește libelulă
lăsând în urmă fereastra, stâlpii metalici și schelele,
acoperișul de sticlă și scara de incendiu singur
patul poartă mireasma unui bărbat recent scanat





e doar zgomot. programări la eroism cronic
de ce să mă aplec peste pervaz ca să te urmăresc
cu privirea cum te îndepărtezi de hieroglifa dimineții,
la urma urmelor e doar zgomotul
coastelor strivite de un trup imprevizibil
foșnetul cămășii ce îmbracă o statuie
în fond, un erou se pregătește de moarte
mângâindu-și femeia cu unghiile tăiate atent
despărțirile mici dispariții ispitiri
de vineri poate până marți și viceversa



la transplant înainte. frica de luf- luf
barul încă pustiu sticla de vin împărțind
în mii de înghițituri distanța dintre mine și tine
vorbim prin vărfurile degetelor și rotocoale de fum
facem semne cu nasul și sprâncenele
cineva te privește de după retina mea
ideea e că niciun bărbat nu arată altfel
decât ca un tip cool doar pentru trei minute
într-un mobisod arăți miști, zici, cine, răspund, tu
eu? atunci cine cine se ocupă de chestiile astea
de fițe ideea e că nici nu ne-am atins
la ce bun, mai bine așteptăm să-mi vină
rândul la transplantul ăla, te voi ține de mână
la reanimare, spui, pe dracu’, îți vei mușca
buzele de frică, sub pat sunt șoareci
gheruțele lor lipa-lipa mustățile lor luf-luf




glezne roz. pași repezi pe granitul roz
faza e că m-am transformat într-o femeie cu
grumazul puternic și sânii roșii
totul e acum mai roz numai albul ochilor
e din ce în ce mai alb mai albicios mai alb
cobor dimineața să cumpăr ziarele de la vânzătorul
din colț, degetele roz se fac și mai roz în aerul proaspăt
gleznele roz se lungesc și se curbează măsurând
pașii mici și repezi pe granitul roz
pulpele mele roz țopăie pe loc și se zbat în gol
tălpile roz clipocesc în șlapii încă plini de nisip
trupul meu roz se lăfăie în t-shirt-ul negru cu Sting, aștept
să vină mașina cu ziare ce naiba ai, femeie, mormăie tipul din spate,
e șapte și jumate și fundul îți joacă în șortul ăla roz








pilula de neîncepere. îndreptarea picioarelor de femeie cu americă
m-am întâlnit cu o altă bursieră muritoare de foame
meditând pe marmura de la Biblioteca Congresului
înșiruind povești în 460 de limbi și cincizeci și opt de milioane
de manuscrise o invit la cafeneaua de la parter fumăm și picotim
pun piciorul pe prima treaptă și simt prin trigemeni greutatea scărilor
în colimaçon pe care nu pot să pășesc fără iluzia că am febră și
sânge de homo galacticus și dintr-o dată încep să urc scările altfel
două câte două și să înaintez fără teamă nu mai simt greutatea
celor douăzecișinouă de milioane de cărți catalogate
revin la statuia lui Thomas Jefferson casc e sfârșitul zilei
la începutul visului american nu fusese inventată încă
pilula contraceptivă și dacă o uit ce mă fac mâine la ora de iubit
cobor în fugă treisuteșaizeci și nouă de trepte femeie în implozie
la naiba Dalit cu America ta cu tot bunica țesea americă de in la Ineu
din care îmi făcea cearceafuri și cămăși de mireasă iar când am fost
bebeluș mă înfășurau în americă să nu mi se strâmbe picioarele
fusele astea erotice intercontinentale cu care te strâng de gât




frigul din litere. sternul măduvă și ritm
bagă viteză, mergem la schi la Marele Canion iau
și cursurile cu mine câteva ceasloave ce sunt cuvintele astea
rusești mă întrebi lasă ai să vezi ghețarii cu coada ochiului
precum cuburile de zahăr în ceașca de ceai
îmbătrânim ca hârtia ne îngălbenim întâi la cotor
subțiorile se îngălbenesc cenușiu dinții se cariază
sternul măduvă de os cu ritm cardiac ca valul de nisip
albul ochiului ruginește eu nu mai văd nimic
toată ziua citesc și muntele scade în inimă






topirea țapilor. mângâierea ierbii
cam așa e zăpada ca și cum nu ai mai avea trup doar textură
nu mă poți ține în brațe pentru că mă topesc,
nu mă poți prinde pentru că mă rostogolesc în tine
din tine în jurul tău tentacule odată cu tine
și facem un bulgăre mare împreună faza e că se sperie
țapii oile avalanșa le îneacă primăvara le va topi,
nu mă poți privi căci sunt făcută din așchii de gheață,
dragostea e cumva la fel, te uiți și spui vreau și eu
dar apoi îți intră ceva în ochi și începe să crească
îți străpunge piramida nazală și cerul gurii și ți se înfige în limbă
adevărata cauză a neiubirii este țepușa din limbă prin care
cuvintele sug veninul și îl duc mai departe la creier
ca să mergi la reparatorul de creier îți trebuie asigurare
că inima ta ascultă de creierul tău iar creierul tău are suflet
dar mai bună e iarba și mângâierea ei când sufletul călătorește






brain implants. trece tipul ăla mișto cu perucă mov
care sentimente, zici, și cui zici tu chestiile astea
mai iei două pastile de strongbones și îți clatini dintele cu limba
până ce dintele se rupe în două miezuri de fluier
privești peste umăr un rododendron îți face umbră stai capră
un fel de mamă cu păr pe față intrăm puțin în Geekipedia
wired.com people places ideas and trends you need to know now
știi ceva, mă simt aiurea, aici și nicăieri dark matter & dystopia
hyperlocal și exoplanetă transparență radicală și carbon offsets
dă-te puțin mai încolo, trece tipul ăla mișto cu perucă mov
nu e brain implants când afli că nu mai ai mult de trăit, nu-i așa?


(grafică realizată digital de autoare după forme de viață internautică globalizată prin Legea Brain Drain
– Brain Gain)


- apărut în revista Poesis (Director, George Vulturescu), decembrie 2007