Ce văd...
E adevărat?
Tu ești? Cum?
N-ai plecat? Tot mai rămâi?
De ce zâmbești?
E adevărat?
Te-ai răzgândit? Ne-am împăcat?
Iar ne iubim?
Sau poate și azi ne regăsim
Aceeași vechi dușmani,
Dar tu mai știi... după câți ani?
Eu te-am iertat de mult!
Dar tu?
Răspunde-mi: DA,
Răspunde-mi: NU
Totuna mi-e! Știi tu de ce
La tine nu și da nu sunt
Decât aceleași vorbe-n vânt!
De ce te temi? De ce-ți ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?
De ce-s aprinși ca un semnal
De foc bengal
obrajii tăi de porțelan
Și inima de Caliban?
Răspunde-mi!
Vreau să știu și eu, de ce-ai venit?
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni ca și-n trecut pe gât
Un păhărel de coniac
Ca eu sa tac iar tu să țipi.
Și să dispari apoi suspect
Cu voluptatea unei bombe de efect!
Ce zici?
Așa e c-am ghicit?
De ce-ai venit?
De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?
Ce nou secret îmi mai ascunzi?
De ce scrâșnești din dinți
Și taci?
Hai! Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ți gura - mii de draci!
Și lasă-mă să-ți mai sărut
Nu gura... ci răspunsul mut!