va bate vântul într-o zi
cât de bine iubesc oare am învățat să râd
să-nțeleg ce-i firesc și ce nu
câte apusuri de soare am ratat câte săruturi
m-au prins suficiente dimineți desculță
cu gustul acela amar de prea mult gin amestecat
și soarele bătându-mi morocănos ori poate rușinos
din pleoape
cât de aproape am fost de margine de săritură

va bate vântul și vreau tot
nu mâine nu cu amânare
fumul de amor care-mi arde plămânii
și aerul rarefiat de pe stâncile singurătăților
vreau să fiu high să dau foc sacourilor
să-mi lipesc blugii de coapse
și apele despicate, ca-n pântecul mamei
clipocind liniștit
frunze ce cad două păsări certându-se
pași de copil duduind
nopți nedormite cu patimă printre litere
printre așternuturi
dureri de nestăvilit ce se cer strigate
ruleta învârtindu-se odată cu mine
toate astea și încă