zăbală din argint de lună
de aur frâul rupt din soare
valtrapurile din ninsoare
și-n frunte stelele cunună

ei pot să ia-n copite ceruri
cu nori de fum, câmpii de ceață
și să subjuge-n munți de gheată
necotropitele lor geruri

potcoavele marmoreene
să-i fie liniștii supliciul
nicicând să nu-i robească biciul
în țarcuri hiperboreene

doar lor, trăpașilor iubirii
li-i casa-ntre pământ și ape
îi mână-n inimi să se-adape
herghelegiul nemuririi