poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1339 .



Ballads
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Hannah ]

2007-11-13  |     | 



Regatul de gheata


1.In raze de lumina
Straluce o visare.
Si-n lantul de-amintiri
Se-aude o chemare.
2.Si tortele arzande
Ca intr-o catedrala
Sunt visele-omenirii
Ce stau usor sa moara .
3.Departe-n intuneric,
Prin florile de gheata,
Sunt spirite uitate
Cu vise de paiata .
4.In lumea de cristal
Se mai zaresc fantasme
Si luna-I inghetata
Sub portile albastre .
5.Dar intr-un pat de gheata
Suspina o domnita
Gingasa-I ai ei fata ,
Umbrita de-o suvita .
6.Ochii ei , inima ei,
Toate sunt de gheata .
Nici lacrimi nu mai are
In regatul fara viata .
7.Ar vrea ca sa ajunga
La floarea fericirii
Si in gradina ei
Sa creasca trandafirii.
8.Dar fara sa mai spere
Privirea ei cea sumbra
Si ochi-I tulburi inca
S-au incurcat in umbra .
9.Prin paduri de diamante
Se aud si azi ecouri…
Ca un pustnic , doar regatul…
Fara vise , fara doruri.(1999, nr 12 al revistei Raze de lumina )-la 12 ani .

Bonheur(publicata in oct 2002 in revista Euro)
Je me sens vaincue
Par le silence du temps .
J’essaie en vain de l’arreter.
Je suis aussi vaincue
Par les oiseaux ,
Car seulement mon ame
Peut encore voler.
et c’est mon Coeur
qui a souvent des ailes.la lumiere ,
je ne pourrais pas la creer
car c’est le livre qui la fait naitre
le miracle divin qui m’aide
a voir et a connaitre .
donc
vaincue par les fleurs
par les couleurs
et par la beaute
on m’a offert le bonheur :
temps , vol , amour.


Povesti far’ de urechi

Impletitura de povesti zburdalnic
Si-a-nghesuit in buzunare vechi.
Si a plecat din zori sagalnic
Sa ni le vanda , fara de urechi.

‘Nu vreau povesti far’ de urechi , batrane
Gata cu vreme-aceea de demult
In care oamenii prajeau castane
Si invarteau cu spor la oalele de lut .

Gata cu crasma-n care povestile cresteau
Fara urechi desigur pe vremea de arat
Si isi puneau cirese
In parul pieptanat…

Mai pune-ti pofta-n cui de-acu
S’avem pardon , batrane..
Unde te crezi matale zau?
Mai vrei rachiu de prune ???

Ei as ….batrane …ce stii tu?
Povestile fara urechi nu ne mai sunt la moda
Avem dar alte spuse noi
De nu-ntelegi o iota…

Din noul mers al lumii….(4 sept 2007)



Focul

Nicicand n-am sa-nteleg de ce
Focul din ochii tai
Si-acum il mai zaresc
La mar , in drum .

Cum se-aprindea , mocnind usor
Ca inima zvacnind de dor
Si sfaraia printre carbuni
Umplandu-ti fruntea de taciuni.

Eram o umbra , erai foc
Urcai spre cer, n-aveam zalog…
Doar focul il vedeam stingher
Dinspre pamant mergand spre cer.
Si vantul de sufla nebun
Focul mai tare se-ntetea
Doar marul ii mai raspundea
Soptind din drum.


Vis pierdut

Am existat candva , prin vorbele desarte
Prin visurile vii, prin visurile moarte
Am fost un dor de viata ce fara incetare
s-a framantat de veacuri in lumi nemuritoare.

Un cantec dulce ca o doina
Umbra nalucei iubitoare
Ascunsa dup-un negru soare
Ce am fost eu ?simpla enigma…

Un strop de ura , de iubire amestecate-n nemurire,
Inger sau demon , om , fantasma
Astru imens pe bolt-albastra,
Iluzie cu-o masca falsa de traire.

Se scutur flori de iasomie
Peste neantul vesniciei.
Si-acolo intr-un colt de lume
Un suflet visitor se-ascunde .

Oameni trecand soptesc usor:
“a fost si el un muritor.”(2001, nr .15 al rev Raze de lumina )-14 ani.

Masca
Traiesc ca un strain
Astept sa ma nasc iara
Din ingerul divin
Intr-o lume de ceara.

Am aripi darn u zbor.
Inca imi este teama
Amintiri care ma dor
Imi trec prin minte-n goana.

Eu nu sunt eu ;eu nu exist.
Ci port o masca falsa
Ma simt mereu trist pustiit
Pasind usor prin galaxii
De nimeni nu imi pasa.

Superficial necunoscut ,
O masca a tacerii,
Pierdut adesea prin trecut
Pe urmele visarii.

Albastru
Albastru e cerul
Ce deasupra-mi suspina
Albastre-s si florile
Sadite-n gradina .
Albastra e marea
Cu orizonturi pierdute
Albastra-I durerea
Albastrelor suflete.
Albastra e viata
In versuri cu rima
Albastra e iubirea
Nascuta din lumina.
Albastra e a ta privire
Cand e visatoare
Albastrii-s ochii tai
Cand inima-ti tresare.
Albastru e soarele
Cand nu mai e speranta
Albastru e totul
In care mai simti viata…

“Et quand meme j’aurais le don de prophetie et que je connaitrais tous les mysteres et la science de toutes choses ;et quand meme j’aurais toute la foi jusqu’a transporter les montagnes , si je n’ai point l’amour , je ne suis rien .”(Saint Paul dans sa premiere epitre addressee aux Corinthiens).

Reflets dans une goutte d’eau
Je vais ecrire un conte simple .Banal et sans signification …Vous , qui jugez tant , qui savez tant et qui ne risquez rien pour ne pas abimer votre reputation …C’est l’histoire d’une double existence .
…un matin ensoleille , l’insecte assoiffe de liberte , brise le cocon de chenille et vainc la solitude!Il etend ses ailes avec le fou desir d’avoir tout, de conquerir tout :les fleurs , les couleurs , le soleil…
…sans tenir compte que le destin n’est pas le jeu de cache-cache et trop vaniteux pour accepter l’idee de l’echec, l’homme se jete dans le tumulte de la vie .
…enivre par les parfums et les couleurs , le papillon veut sentir le soleil.
….decu par une societe qui le reduit au role de marionette , l’homme veut renaitre .
….le papillon brule ses ailes fragiles, l’homme , pareil a l’Icare, tombe du haut de son dernier vol.
…c’est l’histoire de l’ideal et de la fatalite .c’est l’ironie du sort:on aime les papillons , mais on deteste les chenilles ;on veut le pouvoir absolu , mais on n’en est pas dignes .
ne trouvez-vous pas en vous-memes le papillon et l’Icare?
Vous me jugez , je le sais bien ..vous me blamez , c’est totu ce que vouz pouvez .Pouvez-vous encore affirmer ne pas etre des personages dans mon histoire ? ne retrouvez –vous pas en vous-memes l’homme ou le papillon?


Un jour
Quand le soleil etincelera en pleine nuit
Et la lune se levera en pleine jour ‘
Quand les papillons apprendront a chanter
Et les oiseaux oblieront de voler,
Quant le vent cessera de souffler
Et la terre s’arretera de tourner
A ce moment-la
Sans doute , on pourrait crier tous
Le besoin de liberte n’existe plus !

La ballade de l’artiste compromis

Il leve ses yeux et regarde autour de lui:
Il est libre , il est vraiment libre .
Les gens passent avec indifference
Des airs moqueurs , de mefiants regards,
L’analysent puis l’abandonne
Sans avoir un but dans leur essai.
Il pleure , il rit tout comme un fou .
Et prend des mots avec lesquels il joue comme un enfant .
Il joue avec son Coeur , il joue avec sa vie ,
Et il veut voyager en ppleine nuit .
Il est vaincu pour un instant
Parce que personne ne l’ comprend.
Il a perdu la lutte avec lui-meme
Il a perdu la guerre avec la haine .
Ses ailes blanches ont disparu
Son ame est alors perdue.(iunie 2002)


Ploua
Ploua ..ploua ..sec si repede .
Ploaia asta va patrunde-n mine
Imi va spala sufletul de remuscari , de tine
Ploua si stiu ca nu se va opri vreodata
Fiindca soarele e deja inghetat.
Am pierdut soarele , am izgonit dragostea..
Ploua…chiar nu vezi ca ploua
Nu simti raceala si zgomotul si frica ?
Esti orb ?nu vezi ca ploaia te-a luat de langa mine ?
Eu , minunea ta de-o viata ,
m-am pirdut usor in ceata
insa tu , draga straine ,
ai uitat deja de mine
si privesti calm , zambitor
ba la ploaie , ba la nori.

Catre voi/balada unui veteran
Eu m-am inaltat din scrum
Din cenusa si din fum
Aripi frante , vant nebun
Toate m-au oprit din drum
Chiar si voi , semenii mei,
Ati luptat ca niste zei
Sa ma-nlaturati usor
Bucurosi ca poate mor
Insa nu stiu la ce bun
Sa va critic , sa va spun
Cand voi singur m-ati lasat
In prapastie sa cad
Voi, prieteni fara har
Credeti ca voi plange iar
Si la voi sa ma inchin
Si tiptil sa ma ascund
Sub o frunza de pelin .
Ei bine , nu !Nu voi mai fi
Aceeasi gluma de-o zi .
Va vad acum chair triumfand
Cu fete mari si surazand .
Stiu bine ca m-ati ingropat
Va era frica , voi mi-ati zis
Deoarece v-am compromis
Eu , care nu-nsemnam nimic
v-am stat in cale , v-am lovit?
Dar fara griji, ma voi intoarce !
Din foc si apa voi renaste
Va fi din nou ca la inceput
Dar fara scrum si fara vant.


Ochii Beatricei
Iubito,
Darama zidurile ascunse
Si lasa-ti ochii sa rasara
Peste ocean
In fapt de seara …

Cu-al tau suspin ca o vioara
Dezleaga vraja
Ce peste munte –a coborat.
Sa vina iar ca altadat’
Caiii la moara !

Iubito,
Caiii albi din zare
Ti-au pregatit un vals pe tarm
Si zidurile-or sa-ti doboare
Cand te-or vedea venind incet
Din departare…

Intinde-ti glezna pe nisip
Ca al meu crestet s-o cuprinda
Cand un suspin
In fapt de seara
Va face caiii sa apara
Dinspre ocean , in drum spre moara .

Balada unui sfant solitar
Plangand , Iona privea spre mare
Cu ochii tulburati de valuri
Si-astfel , in unde scufundat
Se dojenea neindurat:
“Ai inghitit chitul
De-acum destinul ti-l prefaci
Intr-o cascada de placeri,
Corabie purtata-n vant
Sub carmuirea unui vraci…

Ai aparut din vremi trecute
Ca sa imi tulburi suferinta
Cu care ma bateam in piept
Si-ai inviat zari ne-ncepute
Cu gestul unui intelept .

Ca multi ca ei vor sa renasca
Ca-n slavi sa fie ridicati
Plutind pe mare sa uimeasca
Multimea celor ce nu stiu
Mersul pe apa.

Te-ai lasat pacalit de-un peste
Care cu solzii te-a orbit
Si-n cautare de comori
Uitand de ritmurile marii
Te-ai indreptat catre zenit.

Aici ai intalnit zeite
Care cu harpe te-au primit
Cantand in ritmurile marii
Visat-ai ca-nauntrul tau
Indurerat, se zbate-un chit .

In care ti-ai cusut destinul
Cu gestul unui intelept,
Corabie purtata-n vant
Sub carmuirea unui vraci.

Astfel statea cu ochii-n mare
Iona cu-n chit dansant in burta
Ce sfarteca fara-ndurare …
Un intelept ce sta sa nasca
Uimirea celor nedeprinsi
Cu ritmul mersului pe apa
Intr-o cascada de placeri…




Umor negru/balada mortului razvratit.

Ce bine e sa asculti viata
Intre patru scanduri…
Un haos dracesc , pamantesc se ridica peste noi.
Aceleasi sunete :claxoane asurzitoare
Pleoscaituri in aceleasi balti tulburi ,
Pasi indrazneti pe-un pamant
De care nu va pasa , il raniti
Si mergeti mai departe …
“Dar sa-I iertam , e omeneste ..”
Ce cald e aici uneori
Mai cald ca in locul numit de voi “libertate “
In puscariile in care vietuiti cu falsitate
Aud de-aici tacerea
In timp ce voi chemati vacarmul
Al Tatalui glas incalcati, cei ucigasi de frate …
Visand averi , onoruri si dragoste de la tarabe .
Voi oare nu va intrebati
Pamantul va mai rabda ?
Pe noi ne jeliti ne-ncetat..
Ce griji am pus pe-al vostru cap!
Noi suntem mortii , voi , cei vii …
Dar morti pe dinauntru
Si , Doamne , ce mult veti boci
Spre-a va primi adancul.

Verde
Ai aruncat calimara cu cerneala verde
Direct in sufletul meu
Si-am renascut , sunt fata verde …
Cu ochii verzi, suras verde si buze moi .
Da , stiu …acum nu ma mai iubesti
De ce ? e simplu :tu esti alb si eu ,verde…
E vina ta , doar a ta …ca nu ai vrut sa te nasti verde
Sa ne aruncamin mare si sa fim valuri ,
Sa ne ascundem printre flori si sa fim frunze
Sa salasluim in oameni si sa fim venin….
Dar tu..cum sa te uiti tu la o aratare verde ?
La valuri zgomotoase , la buruieni
Sau cum sa bei cupa cu venin ?
Tu iubesti perfectiunea , idealul , sublimul
Si nu o culoare care sa stea cu tine-o viata
Acum e la moda lumina , absolutul
Cu mine-o pata verde , ai fi nenorocit …
Si-n ceasul cel din urma , pleca , ma plictisesti..
Cu felul tau alb de-a iubi
Cu indrazneala ta de a ma numi verde
Tu m-ai blestemat sa fiu verde ,
Tu imi scriai poeme pe frunze de laur
Vino , incet , uite , incepi sa simti verde …
E din ce in ce mai bines a te am
Doar vanitate , caci , de fapt , nut e doream …
Dar am furat calimara sin u-mi placea , erai alb…

Post-Danton ou “La Balade de l’homme castre”
Barbatul de langa mine e hidos
Al naibii de naiv !
Zambeste …dintii lui au luciul unui cutit
De ghilotina ruginita …
Isi aprinde tigara .
Mainile-I sunt monstruoase
De fiara flamanda , dornica de indestulare .
Isi scoate palaria .
Privire goala , miscare de saltimbanc…
Se-ntinde si apuca ziarul …
Si nu-mi vine sa cred ca-n el
Se-ascunde doar suflarea unei larve
De-a dreptul sortita pierzaniei.
Imi vorbeste , incearca sa ma domine
Mi se agata de timpane.
Iar glasul lui imi rasuna in urechi
Precum ecoul intr-un butoi
Sau clipocitul unei ape statute
Se dezbraca si-mi apare ca un sarpe
Ce-si schimba mereu pielea sordida
Se ridica si-mi pare un stalp de granit
Stiu , vrea sa-mi guste buzele
Sa-mi manance ochii, sa-mi sfartece inima
E sarpe , e stalp si e plin de sine…
Se-ndreapta spre mine , si vine , si vine …

Balada lui Nichita Stanescu

Ce bine ne-ntelegem noi doi
Tu de-o parte , eu de cealalta
Doua capete de infinit
Doua nimicuri care nu s-au vazut niciodata
Eu raman in lumea mea
Tu nici nu vrei sa te desprinzi de-a ta
Si vorbim prin necuvinte , prin nonsunete …
Cine mai este ca noi ?
Tu imi trimiti sarutari cand dulci , cand amare …
Prin zidul imaginar care ne desparte …
Noi nu vrem imagini..
Nu vrem comunicare ..
Noi suntem facuti san e iubim fara declaratii
Sunt mii de ani lumina intre noi…
Tu esti in luna
Eu stau pe Venus
Si ne privim , ne inchiptuim , ne contopim
Si ne modelam in disperare
Pana cand din doua nimicuri
A ramas un tot …
Din doua capete
s-a nascut absolutul
din doua lumi
s-a ivit lumea noastra
a celor ce iubesc necuvintele
ce bine ne-ntelegem noi doi…

Amintire
Ingramadire de nimic
Din ceea ce se sufla-acum
Si- a adunat din gand nebun
Aroma dura de parfum .

Tasnind din ras neterminat
De-un vis de om mergand cu el
S-a imprimat pe ciob de-oftat
Sau pe-o secunda de mister.

Dulceata stoarsa din pelin
Precum o apa din uscat
A-ntepenit in ochi divin
Si pasu-n urma l-a lasat.

Intelect

Sugrumare de culoare si vibratie
Infundata intr-un Olympus rasturnat
Cantec refulat in afirmatie .

Inaltare-n ascutit de maretie
In numire a adancului.

Si-n paloare de cuvant fara betie .
Renastere a nefiindului,
Zori de incremenire de pustie .

Ras

Scrasnit de pietre , val de-obraz
Si-ngandurare in neochi
Azi s-a nascut din netemut
Din prelungire de macaz.

Furtuna-n chip si-a daruit
Omul ce-n carne l-a-ncercat
Ca o purtare-n infinit
A paradisului sculptat.

Chemare-n madulare goale
De-un chimval rasunator
In care s-au plantat migdale
Ce-au infruptat ecoul gol.
Raul

Efort de sfredel , timp de vieti
S-a repezit printre nisipuri
Uitand de-uscat , de dimineti
Si-a construit mii de urcusuri.

Si-n esenta sa de suflet ud
A invatat ce e uscatul
Visand la murmurul trecut
Si-a adancit in el uitatul.

Si , piatra-n piatra a lasat
Trecutul sau din semnul vietii
Rupand din curcubeu scindat
Izbit de val si setea cetii.

Si fadul apelor din vad .

Copacul

Pecetea marului muscat
Apasa greu granit pe umeri
Tot plasmuind in luminat
Un hau de neguri din strafunduri.

Crestata-n fata de pamant
Brazda de umbra si-a gustat
Lasand inaltul in pacat
Din neclintitul indurat.

Verde de frunza , crengi de negru
Si-au dus intregul spre miscat
Poftind la ciripit de pene
Uitat-au glasul de oftat.

Dar cand sosi miros de cant
De cioc plecand spre-alt vertical
Isi regasi umilul stat
Spre nenascutul limitat.

Resemnare

O strangere de pumn a rasarit
Atunci cand ruperea de inimi s-a sfarsit
Amenintarea norilor cu negru zbor
I s-a rasfrant in tampla si ogor .

Ingenunchere-n imnul fara ceas
Scursa-n desertul dorului nears ,
Vadita infierare de abis
De unde harfele se-ncheaga –n vis.

Izbire intre poli cu duri pereti
Si prabusire pan’ la Hermes spre cetati
Din care geamatul de suflet a tasnit
Din ferm spre un anemic revenit .

Inexpresiv

Ochi de hublou a rasarit
Din ochi de apa inecata
Lasand adancul neprivit
Si glasuirea ferecata .

Jinduire

Ochi de copil ieri a ravnit
Mutandu-se spre lemn de raft
Miros de branza-n dulcele din foi
Si proaspatul arzand din asfintit .

A

Tremur de linii paralele
Gust de fior intersectat
Suflu de pisc in viorele
Dara de pas neanuntat.

Vibratie de asonanta
Cantec de corzi deschis in vuiet
Sau ofilire de romanta
Lasata acolo unde nu e .

Revigorare de cuvant
Lasat in bezna sa dospeasca
Cu iz amarnic de pamant
Din fir impins in sus sa creasca .

De-I revenire catre vis
Sau fior al rosului din jar
Din gand de om va fi desprins
Forma de munte , alb de var.

Nichita …

Ti-am descoperit respiratia si expresia
Tovarasului meu Enghindu
Si plamanii mei s-au umplut de un aer plin de cuvant.
Ti-am nascut Galateea negurilor si Galateea soarelui
Si am gasit in mine o armata de vieti neincepute
Ti-am ghicit coltii de leu si parul de leoaica
Si am simtit cum cantecul devine corabie
Si cerul pamant
Ti-am luat timpul , l-am fixat la ceasul meu
Si am simtit o invazie de ore bombardandu-mi minutul
Ti-am revazut timpanul , spranceana si blestemul
Si am pornit spre tine sa te nasc
Nichita…

Padurea

Sunet de strop cuibarit in somn
Sfredelindu-l pana la soare .
Ciripit chemat in cor de lemn
Ce-si poarta penele printre razoare .

Si-un scartait ce se apasa de laba
Unui Sarpe-Urs
Un vertical se subtiaza
Sub orizontul ce-a apus
Si-o mana-n care recele
Azi a sapat unde ce pleaca
Pamantu-ncremeneste-n sine
Cu istovirea lui intreaga .


Omul-Peste

Un cantec de-nceput I se rostogoleste
Pe solzi de aur-smarald-huma
Si-n miturile apei se vede
Absurd de peste …
Fantastic de om…
Coada lui –constelatii nestrabatute de picioare
Doar de ochi si de timpane
A cazut in mana chinezului care i-a imprastiat-o-n trei
Foc , pamant , apa.
Si i-a aruncat-o apoi spre gura targului…
Si a trecut vremea cum trece de obicei
Zbor de aripi , sageata de lumina
Si multi s-au crezut oameni , multi pesti
Au ridicat mausoleuri, au pus flori
Asa auzisera ca se face pentru Al Mare …
Si veni-ntr-o zi si vremea lui…
(hai s-o terminam cu el…)
si furtuni se iscara in ape
tunete in vazduh
fiori in iarba
cine-o fi el de-si aroga atatea drepturi de veacuri?..
cica la inceput a fost el
din huma , lumina si nimic …
si acum vine sin e condamna pe noi la cuvantare
si sub blestemul asta stam de milenii
prinsi in lanturi groase , ruginite de cuvinte
si rosii si negre si albe …
sin e prindem limbile cu piuneze
unii de altii , improscandu-ne zi de zi
cu un interminabil “ei si “ “da , asa-I”
pana cand cuvantul din noi se revolta
de atata sporovaiala
sin e trimite sa luam o pauza
in huma , lumina si nimic …

Ochii Beatricei
Iubito,
Darama zidurile ascunse
Si lasa-ti ochii sa rasara
Peste ocean
In fapt de seara …

Cu-al tau suspin ca o vioara
Dezleaga vraja
Ce peste munte-a coborat .
Sa vina iar ca altadat’
Caiii la moara !

Iubito,
Caiii albi din zare
Ti-au pregatit un vals pet arm.
Si zidurile-or sa-ti doboare
Cand te-or vedea venind incet
Din departare …

Intinde-ti glezna pe nisip
Ca al meu crestet s-o cuprinda
Cand un suspin
In fapt de seara
Va face caiii sa apara
Dinspre ocean , in drum spre moara .
Balada unui sfant cu chit (in burta)-scrisa in iulie 2007 .

Plangand , Iona privea spre mare
Cu ochii tulburati de valuri
Si-astfel in unde scufundat
Se dojenea neindurat:
“Ai inghitit chitul…
De-acum destinul ti-l prefaci
Intr-o cascada de placeri ,
Corabie purtata-n vant
Sub carmuirea unui vraci …

Ai aoarut din vremi trecute
Ca sa imi tulburi suferinta
Cu care ma bateam in piept
Si-ai inviat zari ne-ncepute
Cu gestul unui intelept .

Ca multi din ei vor sa renasca
Ca-n slavi sa fie ridicati
Plutind pe mare sa uimeasca
Multimea celor ce nu stiu
Mersul apa .

Te-ai lasat pacalit de-un peste
Care cu solzii te-a orbit .
Si-n cautare de comori
Uitand de ritmurile marii
Te-ai indreptat catre zenith .

Aici ai intalnit zeite
Care cu harpe te-au primit
Cantand in ritmurile marii
Visat-ai ca-nauntrul tau
Indurerat, se zbate-un chit .

Si visul tau dura un veac
In care ti-ai cusut destinul
Cu gestul unui intelept ,
Corabie purtata-n vant
Sub carmuirea unui vraci…”

Astfel statea cu ochii-n mare
Iona c-un chit dansant in burta
Ce sfarteca fara-ndurare
Un intelept ce sta sa nasca
Uimirea celor nedeprinsi
Cu ritmul mersului pea pa
Intr-o cascada de placeri…


Balada fara alb pe margini

Razi , copile …
Melancolia vremurilor bune
A apus de mult …

Canta , copile …
Armonia sunetelor frumoase
S-a destramat de mult …

Joaca-te , copile …
Oglinda unei lumi “a noastra “
S-a spart de mult …
Plangi copile ,
Melancolia , oglinda , armonia …
Nu mai sunt de mult
In jocul tau…


Romantic failure….
My darling,
I know you loved me once
But I was frozen at that time
Worried by common things
Such as the fish that stinks.

Our love could have been wonderful indeed
But, too bad, I forgot to breath
After I kissed you the first time
And I was dead and you’ve been mine.

Oh, time, it used to be so kind..
With you in mind…
Until I was too bored
To try to leave you…sigh.

My words, I could not find
Your beauty- to describe
That I prefered my solitude
Instead of getting blind.

How could I get you back?
Again to see your eyes
The paleness of your face
Your silky hair so dark.

How desperate I feel
Tonight I drank too much
To say if you are real
So farewell my love …
How desperate I feel…


Cantec ..Mai lasa…

Mai lasa-mi chipul
De ce vrei sa mi-l iei?
Am platit prea mult pentru el.
Si vreau sa vad pasarile zburand spre cer
Inca o toamna e tot ce mai cer.

Ref:Nu stiu daca timpul are urechi
Nici nu incerc spre el sa strig
Vorbesc cu tine,dor fara perechi
Tu,tu , ce te-ai transformat in frig.

Mai lasa-mi casa din poze te rog
Cu vocile-ascunse-n pereti.
Sa simt iar focul din soba as vrea
Si pe tine sa te vad ca ingheti.

Mai lasa-mi actorii din piesa ce-o joc
Ar fi pacat sa moara acum
Nu vreau deloc sa o iau pe-alt drum.
“e prea tarziu”, prietenii-mi spun.

Da,uh, vai.

Da , noapte:cu stele si luna si cer
Ce mai noapte
Acea noapte…da.

Uhh, ziua , cu strazi si cai ..
Ce mai ziua
Uhh, acea ziua…

Vai, ce iubire
Acea iubire…
Intre ziua si noapte…
Vai…

Love poem
Yes, night: with stars and moon and sky
What a night
That night…yes.

Oh, the day with streets and horses
Oh, that day…

Oh, what love
That love
Between night and day
Oh…
















Regatul de gheata


1.In raze de lumina
Straluce o visare.
Si-n lantul de-amintiri
Se-aude o chemare.
2.Si tortele arzande
Ca intr-o catedrala
Sunt visele-omenirii
Ce stau usor sa moara .
3.Departe-n intuneric,
Prin florile de gheata,
Sunt spirite uitate
Cu vise de paiata .
4.In lumea de cristal
Se mai zaresc fantasme
Si luna-I inghetata
Sub portile albastre .
5.Dar intr-un pat de gheata
Suspina o domnita
Gingasa-I ai ei fata ,
Umbrita de-o suvita .
6.Ochii ei , inima ei,
Toate sunt de gheata .
Nici lacrimi nu mai are
In regatul fara viata .
7.Ar vrea ca sa ajunga
La floarea fericirii
Si in gradina ei
Sa creasca trandafirii.
8.Dar fara sa mai spere
Privirea ei cea sumbra
Si ochi-I tulburi inca
S-au incurcat in umbra .
9.Prin paduri de diamante
Se aud si azi ecouri…
Ca un pustnic , doar regatul…
Fara vise , fara doruri.(1999, nr 12 al revistei Raze de lumina )-la 12 ani .

Bonheur(publicata in oct 2002 in rev Euro)
Je me sens vaincue
Par le silence du temps .
J’essaie en vain de l’arreter.
Je suis aussi vaincue
Par les oiseaux ,
Car seulement mon ame
Peut encore voler.
et c’est mon Coeur
qui a souvent des ailes.la lumiere ,
je ne pourrais pas la creer
car c’est le livre qui la fait naitre
le miracle divin qui m’aide
a voir et a connaitre .
donc
vaincue par les fleurs
par les couleurs
et par la beaute
on m’a offert le bonheur :
temps , vol , amour.


Povesti far’ de urechi(pentru mamaia Agapia)

Impletitura de povesti zburdalnic
Si-a-nghesuit in buzunare vechi.
Si a plecat din zori sagalnic
Sa ni le vanda , fara de urechi.

‘Nu vreau povesti far’ de urechi , batrane
Gata cu vreme-aceea de demult
In care oamenii prajeau castane
Si invarteau cu spor la oalele de lut .

Gata cu crasma-n care povestile cresteau
Fara urechi desigur pe vremea de arat
Si isi puneau cirese
In parul pieptanat…

Mai pune-ti pofta-n cui de-acu
S’avem pardon , batrane..
Unde te crezi matale zau?
Mai vrei rachiu de prune ???

Ei as ….batrane …ce stii tu?
Povestile fara urechi nu ne mai sunt la moda
Avem dar alte spuse noi
De nu-ntelegi o iota…

Din noul mers al lumii….(4 sept 2007)



Focul
Nicicand n-am sa-nteleg de ce
Focul din ochii tai
Si-acum il mai zaresc
La mar , in drum .
Cum se-aprindea , mocnind usor
Ca inima zvacnind de dor
Si sfaraia printre carbuni
Umplandu-ti fruntea de taciuni .
Eram o umbra , erai foc
Urcai spre cer, n-aveam zalog…
Doar focul il vedeam stingher
Dinspre pamant mergand spre cer.
Si vantul de sufla nebun
Doar marul trist ii raspundea
Focul mai tare se-ntetea

Vis pierdut

Am existat candva , prin vorbele desarte
Prin visurile vii, prin visurile moarte
Am fost un dor de viata ce fara incetare
s-a framantat de veacuri in lumi nemuritoare.

Un cantec dulce ca o doina
Umbra nalucei iubitoare
Ascunsa dup-un negru soare
Ce am fost eu ?simpla enigma…

Un strop de ura , de iubire amestecate-n nemurire,
Inger sau demon , om , fantasma
Astru imens pe bolt-albastra,
Iluzie cu-o masca falsa de traire.

Se scutur flori de iasomie
Peste neantul vesniciei.
Si-acolo intr-un colt de lume
Un suflet visitor se-ascunde .

Oameni trecand soptesc usor:
“a fost si el un muritor.”(2001, nr .15 al rev Raze de lumina )-14 ani.

Masca
Traiesc ca un strain
Astept sa ma nasc iara
Din ingerul divin
Intr-o lume de ceara.

Am aripi darn u zbor.
Inca imi este teama
Amintiri care ma dor
Imi trec prin minte-n goana.

Eu nu sunt eu ;eu nu exist.
Ci port o masca falsa
Ma simt mereu trist pustiit
Pasind usor prin galaxii
De nimeni nu imi pasa.

Superficial necunoscut ,
O masca a tacerii,
Pierdut adesea prin trecut
Pe urmele visarii.

Albastru
Albastru e cerul
Ce deasupra-mi suspina
Albastre-s si florile
Sadite-n gradina .
Albastra e marea
Cu orizonturi pierdute
Albastra-I durerea
Albastrelor suflete.
Albastra e viata
In versuri cu rima
Albastra e iubirea
Nascuta din lumina.
Albastra e a ta privire
Cand e visatoare
Albastrii-s ochii tai
Cand inima-ti tresare.
Albastru e soarele
Cand nu mai e speranta
Albastru e totul
In care mai simti viata…

“Et quand meme j’aurais le don de prophetie et que je connaitrais tous les mysteres et la science de toutes choses ;et quand meme j’aurais toute la foi jusqu’a transporter les montagnes , si je n’ai point l’amour , je ne suis rien .”(Saint Paul dans sa premiere epitre addressee aux Corinthiens).

Reflets dans une goutte d’eau
Je vais ecrire un conte simple .Banal et sans signification …Vous , qui jugez tant , qui savez tant et qui ne risquez rien pour ne pas abimer votre reputation …C’est l’histoire d’une double existence .
…un matin ensoleille , l’insecte assoiffe de liberte , brise le cocon de chenille et vainc la solitude!Il etend ses ailes avec le fou desir d’avoir tout, de conquerir tout :les fleurs , les couleurs , le soleil…
…sans tenir compte que le destin n’est pas le jeu de cache-cache et trop vaniteux pour accepter l’idee de l’echec, l’homme se jete dans le tumulte de la vie .
…enivre par les parfums et les couleurs , le papillon veut sentir le soleil.
….decu par une societe qui le reduit au role de marionette , l’homme veut renaitre .
….le papillon brule ses ailes fragiles, l’homme , pareil a l’Icare, tombe du haut de son dernier vol.
…c’est l’histoire de l’ideal et de la fatalite .c’est l’ironie du sort:on aime les papillons , mais on deteste les chenilles ;on veut le pouvoir absolu , mais on n’en est pas dignes .
ne trouvez-vous pas en vous-memes le papillon et l’Icare?
Vous me jugez , je le sais bien ..vous me blamez , c’est totu ce que vouz pouvez .Pouvez-vous encore affirmer ne pas etre des personages dans mon histoire ? ne retrouvez –vous pas en vous-memes l’homme ou le papillon?


Un jour
Quand le soleil etincelera en pleine nuit
Et la lune se levera en pleine jour ‘
Quand les papillons apprendront a chanter
Et les oiseaux oblieront de voler,
Quant le vent cessera de souffler
Et la terre s’arretera de tourner
A ce moment-la
Sans doute , on pourrait crier tous
Le besoin de liberte n’existe plus !

La ballade de l’artiste compromis

Il leve ses yeux et regarde autour de lui:
Il est libre , il est vraiment libre .
Les gens passent avec indifference
Des airs moqueurs , de mefiants regards,
L’analysent puis l’abandonne
Sans avoir un but dans leur essai.
Il pleure , il rit tout comme un fou .
Et prend des mots avec lesquels il joue comme un enfant .
Il joue avec son Coeur , il joue avec sa vie ,
Et il veut voyager en ppleine nuit .
Il est vaincu pour un instant
Parce que personne ne l’ comprend.
Il a perdu la lutte avec lui-meme
Il a perdu la guerre avec la haine .
Ses ailes blanches ont disparu
Son ame est alors perdue.(iunie 2002)


Ploua
Ploua ..ploua ..sec si repede .
Ploaia asta va patrunde-n mine
Imi va spala sufletul de remuscari , de tine
Ploua si stiu ca nu se va opri vreodata
Fiindca soarele e deja inghetat.
Am pierdut soarele , am izgonit dragostea..
Ploua…chiar nu vezi ca ploua
Nu simti raceala si zgomotul si frica ?
Esti orb ?nu vezi ca ploaia te-a luat de langa mine ?
Eu , minunea ta de-o viata ,
m-am pirdut usor in ceata
insa tu , draga straine ,
ai uitat deja de mine
si privesti calm , zambitor
ba la ploaie , ba la nori.

Catre voi/balada unui veteran
Eu m-am inaltat din scrum
Din cenusa si din fum
Aripi frante , vant nebun
Toate m-au oprit din drum
Chiar si voi , semenii mei,
Ati luptat ca niste zei
Sa ma-nlaturati usor
Bucurosi ca poate mor
Insa nu stiu la ce bun
Sa va critic , sa va spun
Cand voi singur m-ati lasat
In prapastie sa cad
Voi, prieteni fara har
Credeti ca voi plange iar
Si la voi sa ma inchin
Si tiptil sa ma ascund
Sub o frunza de pelin .
Ei bine , nu !Nu voi mai fi
Aceeasi gluma de-o zi .
Va vad acum chair triumfand
Cu fete mari si surazand .
Stiu bine ca m-ati ingropat
Va era frica , voi mi-ati zis
Deoarece v-am compromis
Eu , care nu-nsemnam nimic
v-am stat in cale , v-am lovit?
Dar fara griji, ma voi intoarce !
Din foc si apa voi renaste
Va fi din nou ca la inceput
Dar fara scrum si fara vant.


Ochii Beatricei
Iubito,
Darama zidurile ascunse
Si lasa-ti ochii sa rasara
Peste ocean
In fapt de seara …

Cu-al tau suspin ca o vioara
Dezleaga vraja
Ce peste munte –a coborat.
Sa vina iar ca altadat’
Caiii la moara !

Iubito,
Caiii albi din zare
Ti-au pregatit un vals pe tarm
Si zidurile-or sa-ti doboare
Cand te-or vedea venind incet
Din departare…

Intinde-ti glezna pe nisip
Ca al meu crestet s-o cuprinda
Cand un suspin
In fapt de seara
Va face caiii sa apara
Dinspre ocean , in drum spre moara .

Balada unui sfant solitar
Plangand , Iona privea spre mare
Cu ochii tulburati de valuri
Si-astfel , in unde scufundat
Se dojenea neindurat:
“Ai inghitit chitul
De-acum destinul ti-l prefaci
Intr-o cascada de placeri,
Corabie purtata-n vant
Sub carmuirea unui vraci…

Ai aparut din vremi trecute
Ca sa imi tulburi suferinta
Cu care ma bateam in piept
Si-ai inviat zari ne-ncepute
Cu gestul unui intelept .

Ca multi ca ei vor sa renasca
Ca-n slavi sa fie ridicati
Plutind pe mare sa uimeasca
Multimea celor ce nu stiu
Mersul pe apa.

Te-ai lasat pacalit de-un peste
Care cu solzii te-a orbit
Si-n cautare de comori
Uitand de ritmurile marii
Te-ai indreptat catre zenit.

Aici ai intalnit zeite
Care cu harpe te-au primit
Cantand in ritmurile marii
Visat-ai ca-nauntrul tau
Indurerat, se zbate-un chit .

In care ti-ai cusut destinul
Cu gestul unui intelept,
Corabie purtata-n vant
Sub carmuirea unui vraci.

Astfel statea cu ochii-n mare
Iona cu-n chit dansant in burta
Ce sfarteca fara-ndurare …
Un intelept ce sta sa nasca
Uimirea celor nedeprinsi
Cu ritmul mersului pe apa
Intr-o cascada de placeri…




Umor negru/balada mortului razvratit.

Ce bine e sa asculti viata
Intre patru scanduri…
Un haos dracesc , pamantesc se ridica peste noi.
Aceleasi sunete :claxoane asurzitoare
Pleoscaituri in aceleasi balti tulburi ,
Pasi indrazneti pe-un pamant
De care nu va pasa , il raniti
Si mergeti mai departe …
“Dar sa-I iertam , e omeneste ..”
Ce cald e aici uneori
Mai cald ca in locul numit de voi “libertate “
In puscariile in care vietuiti cu falsitate
Aud de-aici tacerea
In timp ce voi chemati vacarmul
Al Tatalui glas incalcati, cei ucigasi de frate …
Visand averi , onoruri si dragoste de la tarabe .
Voi oare nu va intrebati
Pamantul va mai rabda ?
Pe noi ne jeliti ne-ncetat..
Ce griji am pus pe-al vostru cap!
Noi suntem mortii , voi , cei vii …
Dar morti pe dinauntru
Si , Doamne , ce mult veti boci
Spre-a va primi adancul.

Verde
Ai aruncat calimara cu cerneala verde
Direct in sufletul meu
Si-am renascut , sunt fata verde …
Cu ochii verzi, suras verde si buze moi .
Da , stiu …acum nu ma mai iubesti
De ce ? e simplu :tu esti alb si eu ,verde…
E vina ta , doar a ta …ca nu ai vrut sa te nasti verde
Sa ne aruncamin mare si sa fim valuri ,
Sa ne ascundem printre flori si sa fim frunze
Sa salasluim in oameni si sa fim venin….
Dar tu..cum sa te uiti tu la o aratare verde ?
La valuri zgomotoase , la buruieni
Sau cum sa bei cupa cu venin ?
Tu iubesti perfectiunea , idealul , sublimul
Si nu o culoare care sa stea cu tine-o viata
Acum e la moda lumina , absolutul
Cu mine-o pata verde , ai fi nenorocit …
Si-n ceasul cel din urma , pleca , ma plictisesti..
Cu felul tau alb de-a iubi
Cu indrazneala ta de a ma numi verde
Tu m-ai blestemat sa fiu verde ,
Tu imi scriai poeme pe frunze de laur
Vino , incet , uite , incepi sa simti verde …
E din ce in ce mai bines a te am
Doar vanitate , caci , de fapt , nut e doream …
Dar am furat calimara sin u-mi placea , erai alb…

Post-Danton ou “La Balade de l’homme castre”
Barbatul de langa mine e hidos
Al naibii de naiv !
Zambeste …dintii lui au luciul unui cutit
De ghilotina ruginita …
Isi aprinde tigara .
Mainile-I sunt monstruoase
De fiara flamanda , dornica de indestulare .
Isi scoate palaria .
Privire goala , miscare de saltimbanc…
Se-ntinde si apuca ziarul …
Si nu-mi vine sa cred ca-n el
Se-ascunde doar suflarea unei larve
De-a dreptul sortita pierzaniei.
Imi vorbeste , incearca sa ma domine
Mi se agata de timpane.
Iar glasul lui imi rasuna in urechi
Precum ecoul intr-un butoi
Sau clipocitul unei ape statute
Se dezbraca si-mi apare ca un sarpe
Ce-si schimba mereu pielea sordida
Se ridica si-mi pare un stalp de granit
Stiu , vrea sa-mi guste buzele
Sa-mi manance ochii, sa-mi sfartece inima
E sarpe , e stalp si e plin de sine…
Se-ndreapta spre mine , si vine , si vine …

In memoriam Nichita Stanescu
Ce bine ne-ntelegem noi doi
Tu de-o parte , eu de cealalta
Doua capete de infinit
Doua nimicuri care nu s-au vazut niciodata
Eu raman in lumea mea
Tu nici nu vrei sa te desprinzi de-a ta
Si vorbim prin necuvinte , prin nonsunete …
Cine mai este ca noi ?
Tu imi trimiti sarutari cand dulci , cand amare …
Prin zidul imaginar care ne desparte …
Noi nu vrem imagini..
Nu vrem comunicare ..
Noi suntem facuti san e iubim fara declaratii
Sunt mii de ani lumina intre noi…
Tu esti in luna
Eu stau pe Venus
Si ne privim , ne inchiptuim , ne contopim
Si ne modelam in disperare
Pana cand din doua nimicuri
A ramas un tot …
Din doua capete
s-a nascut absolutul
din doua lumi
s-a ivit lumea noastra
a celor ce iubesc necuvintele
ce bine ne-ntelegem noi doi…

Amintire
Ingramadire de nimic
Din ceea ce se sufla-acum
Si- a adunat din gand nebun
Aroma dura de parfum .

Tasnind din ras neterminat
De-un vis de om mergand cu el
S-a imprimat pe ciob de-oftat
Sau pe-o secunda de mister.

Dulceata stoarsa din pelin
Precum o apa din uscat
A-ntepenit in ochi divin
Si pasu-n urma l-a lasat.

Intelect

Sugrumare de culoare si vibratie
Infundata intr-un Olympus rasturnat
Cantec refulat in afirmatie .

Inaltare-n ascutit de maretie
In numire a adancului.

Si-n paloare de cuvant fara betie .
Renastere a nefiindului,
Zori de incremenire de pustie .

Ras

Scrasnit de pietre , val de-obraz
Si-ngandurare in neochi
Azi s-a nascut din netemut
Din prelungire de macaz.

Furtuna-n chip si-a daruit
Omul ce-n carne l-a-ncercat
Ca o purtare-n infinit
A paradisului sculptat.

Chemare-n madulare goale
De-un chimval rasunator
In care s-au plantat migdale
Ce-au infruptat ecoul gol.
Raul

Efort de sfredel , timp de vieti
S-a repezit printre nisipuri
Uitand de-uscat , de dimineti
Si-a construit mii de urcusuri.

Si-n esenta sa de suflet ud
A invatat ce e uscatul
Visand la murmurul trecut
Si-a adancit in el uitatul.

Si , piatra-n piatra a lasat
Trecutul sau din semnul vietii
Rupand din curcubeu scindat
Izbit de val si setea cetii.

Si fadul apelor din vad .

Copacul

Pecetea marului muscat
Apasa greu granit pe umeri
Tot plasmuind in luminat
Un hau de neguri din strafunduri.

Crestata-n fata de pamant
Brazda de umbra si-a gustat
Lasand inaltul in pacat
Din neclintitul indurat.

Verde de frunza , crengi de negru
Si-au dus intregul spre miscat
Poftind la ciripit de pene
Uitat-au glasul de oftat.

Dar cand sosi miros de cant
De cioc plecand spre-alt vertical
Isi regasi umilul stat
Spre nenascutul limitat.

Resemnare

O strangere de pumn a rasarit
Atunci cand ruperea de inimi s-a sfarsit
Amenintarea norilor cu negru zbor
I s-a rasfrant in tampla si ogor .

Ingenunchere-n imnul fara ceas
Scursa-n desertul dorului nears ,
Vadita infierare de abis
De unde harfele se-ncheaga –n vis.

Izbire intre poli cu duri pereti
Si prabusire pan’ la Hermes spre cetati
Din care geamatul de suflet a tasnit
Din ferm spre un anemic revenit .

Inexpresiv

Ochi de hublou a rasarit
Din ochi de apa inecata
Lasand adancul neprivit
Si glasuirea ferecata .

Jinduire

Ochi de copil ieri a ravnit
Mutandu-se spre lemn de raft
Miros de branza-n dulcele din foi
Si proaspatul arzand din asfintit .

A

Tremur de linii paralele
Gust de fior intersectat
Suflu de pisc in viorele
Dara de pas neanuntat.

Vibratie de asonanta
Cantec de corzi deschis in vuiet
Sau ofilire de romanta
Lasata acolo unde nu e .

Revigorare de cuvant
Lasat in bezna sa dospeasca
Cu iz amarnic de pamant
Din fir impins in sus sa creasca .

De-I revenire catre vis
Sau fior al rosului din jar
Din gand de om va fi desprins
Forma de munte , alb de var.
Nichita …
Ti-am descoperit respiratia si expresia
Tovarasului meu Enghindu
Si plamanii mei s-au umplut de un aer plin de cuvant.
Ti-am nascut Galateea negurilor si Galateea soarelui
Si am gasit in mine o armata de vieti neincepute
Ti-am ghicit coltii de leu si parul de leoaica
Si am simtit cum cantecul devine corabie
Si cerul pamant
Ti-am luat timpul , l-am fixat la ceasul meu
Si am simtit o invazie de ore bombardandu-mi minutul
Ti-am revazut timpanul , spranceana si blestemul
Si am pornit spre tine sa te nasc
Nichita…

Padurea
Sunet de strop cuibarit in somn
Sfredelindu-l pana la soare .
Ciripit chemat in cor de lemn
Ce-si poarta penele printre razoare .

Si-un scartait ce se apasa de laba
Unui Sarpe-Urs
Un vertical se subtiaza
Sub orizontul ce-a apus
Si-o mana-n care recele
Azi a sapat unde ce pleaca
Pamantu-ncremeneste-n sine
Cu istovirea lui intreaga .


Omul-Peste
Un cantec de-nceput I se rostogoleste
Pe solzi de aur-smarald-huma
Si-n miturile apei se vede
Absurd de peste …
Fantastic de om…
Coada lui –constelatii nestrabatute de picioare
Doar de ochi si de timpane
A cazut in mana chinezului care i-a imprastiat-o-n trei
Foc , pamant , apa.
Si i-a aruncat-o apoi spre gura targului…
Si a trecut vremea cum trece de obicei
Zbor de aripi , sageata de lumina
Si multi s-au crezut oameni , multi pesti
Au ridicat mausoleuri, au pus flori
Asa auzisera ca se face pentru Al Mare …
Si veni-ntr-o zi si vremea lui…
(hai s-o terminam cu el…)
si furtuni se iscara in ape
tunete in vazduh
fiori in iarba
cine-o fi el de-si aroga atatea drepturi de veacuri?..
cica la inceput a fost el
din huma , lumina si nimic …
si acum vine sin e condamna pe noi la cuvantare
si sub blestemul asta stam de milenii
prinsi in lanturi groase , ruginite de cuvinte
si rosii si negre si albe …
sin e prindem limbile cu piuneze
unii de altii , improscandu-ne zi de zi
cu un interminabil “ei si “ “da , asa-I”
pana cand cuvantul din noi se revolta
de atata sporovaiala
sin e trimite sa luam o pauza
in huma , lumina si nimic …

Ochii Beatricei
Iubito,
Darama zidurile ascunse
Si lasa-ti ochii sa rasara
Peste ocean
In fapt de seara …

Cu-al tau suspin ca o vioara
Dezleaga vraja
Ce peste munte-a coborat .
Sa vina iar ca altadat’
Caiii la moara !

Iubito,
Caiii albi din zare
Ti-au pregatit un vals pet arm.
Si zidurile-or sa-ti doboare
Cand te-or vedea venind incet
Din departare …

Intinde-ti glezna pe nisip
Ca al meu crestet s-o cuprinda
Cand un suspin
In fapt de seara
Va face caiii sa apara
Dinspre ocean , in drum spre moara .
Balada unui sfant cu chit (in burta)-scrisa in iulie 2007 .

Plangand , Iona privea spre mare
Cu ochii tulburati de valuri
Si-astfel in unde scufundat
Se dojenea neindurat:
“Ai inghitit chitul…
De-acum destinul ti-l prefaci
Intr-o cascada de placeri ,
Corabie purtata-n vant
Sub carmuirea unui vraci …

Ai aoarut din vremi trecute
Ca sa imi tulburi suferinta
Cu care ma bateam in piept
Si-ai inviat zari ne-ncepute
Cu gestul unui intelept .

Ca multi din ei vor sa renasca
Ca-n slavi sa fie ridicati
Plutind pe mare sa uimeasca
Multimea celor ce nu stiu
Mersul apa .

Te-ai lasat pacalit de-un peste
Care cu solzii te-a orbit .
Si-n cautare de comori
Uitand de ritmurile marii
Te-ai indreptat catre zenith .

Aici ai intalnit zeite
Care cu harpe te-au primit
Cantand in ritmurile marii
Visat-ai ca-nauntrul tau
Indurerat, se zbate-un chit .

Si visul tau dura un veac
In care ti-ai cusut destinul
Cu gestul unui intelept ,
Corabie purtata-n vant
Sub carmuirea unui vraci…”

Astfel statea cu ochii-n mare
Iona c-un chit dansant in burta
Ce sfarteca fara-ndurare
Un intelept ce sta sa nasca
Uimirea celor nedeprinsi
Cu ritmul mersului pea pa
Intr-o cascada de placeri…


Razi , copile …
Melancolia vremurilor bune
A apus de mult …

Canta , copile …
Armonia sunetelor frumoase
S-a destramat de mult …

Joaca-te , copile …
Oglinda unei lumi “a noastra “
S-a spart de mult …
Plangi copile ,
Melancolia , oglinda , armonia …
Nu mai sunt de mult
In jocul tau…



Romantic failure….
My darling,
I know you loved me once
But I was frozen at that time
Worried by common things
Such as the fish that stinks.

Our love could have been wonderful indeed
But, too bad, I forgot to breath
After I kissed you the first time
And I was dead and you’ve been mine.

Oh, time, it used to be so kind..
With you in mind…
Until I was too bored
To try to leave you…sigh.

My words, I could not find
Your beauty- to describe
That I prefered my solitude
Instead of getting blind.

How could I get you back?
Again to see your eyes
The paleness of your face
Your silky hair so dark.(censored version)

How desperate I feel
Tonight I drank too much
To say if you are real
So farewell my love …
How desperate I feel…


Cantec ..Mai lasa…
Mai lasa-mi chipul
De ce vrei sa mi-l iei?
Am platit prea mult pentru el.
Si vreau sa vad pasarile zburand spre cer
Inca o toamna e tot ce mai cer.

Ref:Nu stiu daca timpul are urechi
Nici nu incerc spre el sa strig
Vorbesc cu tine,dor fara perechi
Tu,tu , ce te-ai transformat in frig.

Mai lasa-mi casa din poze te rog
Cu vocile-ascunse-n pereti.
Sa simt iar focul din soba as vrea
Si pe tine sa te vad ca ingheti.

Mai lasa-mi actorii din piesa ce-o joc
Ar fi pacat sa moara acum
Nu vreau deloc sa o iau pe-alt drum.
“e prea tarziu”, prietenii-mi spun.

Da,uh, vai.

Da , noapte:cu stele si luna si cer
Ce mai noapte
Acea noapte…da.

Uhh, ziua , cu strazi si cai ..
Ce mai ziua
Uhh, acea ziua…

Vai, ce iubire
Acea iubire…
Intre ziua si noapte…
Vai…
Love poem
Yes, night: with stars and moon and sky
What a night
That night…yes.
Oh, the day with streets and horses
Oh, that day…

Oh, what love
That love
Between night and day
Oh…





























































.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!