pe spinări
de bouri uriași
fluturii albi.
*
norii
își scutură făptura,
acoperind cu rouă câmpul.
*
se zbuciumă-n mări,
arătări hidoase
din alte dimensiuni.
*
vultur
înghițit de lumina
din largul senin.
*.
rațiunea cu mândria;
înțelepciunea cu
priceperea.
*
urma șarpelui prin dune-
viața
omului orgolios.
*
rațiunea face din vise zmei-
înțelepciunea
chibzuință.
*
în amurg
aurită coroană
pe creștetul munților...
*
florile
implora vămile
reîntoarcerea-n sămânță.
*
înțelepciunea dospește-n
copilul
nenăscut al tăcerii.
*
noaptea tiptil se strecoară
prin
ramurile încărcate de rod.
*
roibi
fără căpestre zburdă pe plai-
bucuria libertății.
*
vântul culcă iarba la pământ-
patimile,
omul pofticios.
*
și-n lipsa poftelor trupești
lupta
vrăjmașului încetează.
*
iarba uscată a toamnei-
suflet
părăsit de iubire.
*
dezlegător al enigmelor,
ezită-n
fața destinului.
*
zâmbet firav printre nori-
solia
furtunii viitoare.
*
din smârcuri de nori:
nectar
în pocalul aurit al zeilor.
*
ies umbre pe dealuri și pier-
clipe de viață
dispar în neant.
*
lumini cu umbre
dau sclipire
colindelor tinereții
*
durere și bucurie
împletite
de ursitoare
*
adie zvon de somn
cornul lunii
tremură-n undele marii.
*
coborând pe scara lui Iacob
poveștile
umblă slobode.
*
umbrele nopții se retrag în pământ
fitilul
scade.
*

viața-
pelin amărui îndoit cu un strop
de dragoste.
*
lângă foc:
copiii sorb încet laptele-
timpul răsfătului.
*
pe cărarea visului:
preoteasa
eliberează cugetul.
*
pe prispă,
gânditorul
iscodește taina constelației
*
tropăitul mânjilor
cheamă îngerii
pentru rugăciune.
*
iubirea lepădând grijile
se pitește
lângă cel drag.