Deși e toamnă
Și frunze ruginite plutesc
Purtate de vânt,
Florile mele înmuguresc.

E primăvară
Pe cerul sufletului meu,
Soarele râde,
Norii plâng lacrimi mereu.

Visele coapte
Atârnă ciucuri pe crengi
Și te așteaptă
Să vii, iubito, să le culegi.

Un vânt tăios
Le scutură dușmănos și nebun.
Eu îți aștern
Covor de vise curate în drum.

Mintea te cheamă
Și inima te așteaptă să vii,
Teama să mi-o alini
În nopțile albe de insomnii.

Tu, Soarele meu
Topești neaua părului albit
Și faci din amurg
Geneza unui nou răsărit.