Iubita mea soră,


Mi-am adus aminte târziu
Când luna îmi zâmbea,
De frumusețea vieții mele
Când sufletul meu pereche
Erai tu, tu și micile noastre bucurii.

Pe covoare pestrițe respiram universul,
Căldura verii și magia ecranului,
Sensibilitatea și unicitatea
Părinților noștrii.

Universul nostru era intangibil,
De nepătruns, puternic,
Asemeni unei vieți paralele
Un sens divin, al nostru.

Tu ai fost călăuza,
Termenul meu de comparație,
Tu ai fost partenerul meu de drum
Atunci când viața omului
E cea mai dulce,
Tu, iubită sora
Faci parte din copilăria mea
Deci pentru mine,
În fiece secundă
A trecerii mele prin timp
Ești speranța și punctul meu de sprijin.

Am fost și triști, am fost și veseli
Am căutat fiecare, pe tărâmuri străine și reci,
Fericirea.
Am știut sau n-am știut
Să regăsim frumosul,
Dar știu că am luptat
Cu firea noastră, să fim așa cum ne-am dorit
Si să ne-mplinim
Visurile.

Sângele nostru și lacrima părinților noștri
Au vibrat mereu în inima noastră,
Am fost din păcate prea ocupați
Să le ascultăm suferința,
Și am căutat departe
Ce aveam de fapt lânga noi.

Să nu uiți niciodată
Că noi l-am atins pe Dumnezeu pe picior
Și el a surâs...