Din lutul nevăzut sub cețe
Păsări greoaie se ridică spre timp
Cu aripi negre.

Printre copaci, siluete de clepsidră se aud în clipe
Ca și cum câinii ar sfâșia
Rochii de mireasă neîncăpute în morminte.

Ceea ce suntem este prea puțin
Spuneau norii de rouă.
Ace de gheață împânzesc orologiul din vârful turnului –
Semne de bun rămas către port.

Zidurile cetății s-au îmbrăcat de cu zi
În afișe
De toamnă cu iele.