toamna se descompune din toate părțile deodată
mă absoarbe singurătatea
am așa un dor de a iubi și-a fi iubită
prin gînduri
litere
prin oameni
oameni care-și simt inima mare-mare
așa cum o simt eu acum
echilibrez gura de aer cu gura de lumină
ce-mi inundă sufletul
și vreau
să mai treacă un minut din seara asta palidă
respirația rece a umbrei pînă a-ți spune
cît de mult te iubesc
să mai alerg odată prin cioburile oglinzii sparte
care să-mi adîncească rana din talpă
blestemata talpă cu ghinion că-i mai simplu decît să mor

e asemenea unei ninsori interioare cînd urlă aerul
și orice pulsație își caută orbita