Mă-ntrebă de o vreme, timid, copilul meu
De ce lacrimă vița sub foarfec când o tai?
De luna nu e oare un ochi de Dumnezeu?
Și cât e viață trupul și cât e putregai?

De ce pretinde lumea când doarme că veghează?
De ce-și dorește omul s-ajungă cineva?
Hristosul de pe cruce de ce mai sângerează?
Și într-o zi cât oare se poate a ierta?

De ce mințim copiii atunci când ne întreabă?
De ce mai crește iarba de toamna se usucă?
Și rugăciunea tată, de ce o faci în grabă?
De ce se naște omul de trebu’ să se ducă?

De ce nu îmi cresc aripi să port în loc de haine?
De ce doar din Treime coboară Duhul Sfânt?
Iisus se risipește prea mult în sfinte taine?
Când o să fie Raiul aicea pe Pământ?

De ce ucidem pruncii înainte să se nască?
Iar grâu atunci când semeni de ce culegi neghină?
Și până când iubirea va fi o simplă mască?
De ce vrem întuneric când trebuie lumină?