Mersul:
Zăpezi cădeau de pe biserici
să zgârie asfaltul cu îngeri.

Cădeau din loc în loc
Grămezi de alb sfințit.

Și doar un fulg ningea din cer.

Destinația:
Acolo, frigul puse stăpânire
pe înalta clădire gri,

Așteptam venirea celorlalți
Și pentru două ceasuri,

viața se opri.

Plecarea:
Trotuarele erau iarăși ninse
Fulgi mulți și mari ningeau.

Și m-am oprit în loc,
am stat o clipă să beau

Plăceri din cerul gri.

Reîntoarcerea:
Veneam încet și calm pe străzi
Mă vindecam de vechi iluzii și iubiri,

Treceam indiferent prin vârstă
Cu ochiul atent la pacea de aer.

Apoi, liniște de iarnă.

Întâmplări:
Doar gara avea ceva viu
dar prea metalic și mecanic

Și calmul fulgilor de nea
Fu spart de-un tren de marfă

Pe o traversă pe care am murit.

Revenire:
Ajuns la templu, am uitat
tot ce gândisem până atunci.

M-am cufundat în meditații târzii
Pierzându-mi Eul în esența sinelui de timp.

Și am adormit
în liniștea de iarnă.