poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6790 .



despre sfârșitul zilei
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andreigamart ]

2007-07-28  |     | 



pentru că te așteaptă cineva acasă cu o bucată de pânză albă ștergând mobila de praf de pete de urmele unsuroase ale degetelor și cu o clipă înainte să intri totul să se liniștească fața ei inertă ca o piatră oglindită deodată în sufragerie nemișcată de parcă văzuse ceva înspăimântător asta te fură cu totul observi cum se întâmplă ceva în tine cum te învăluie chipul ăsta de lemn riduri ce nu vor da înapoi cu nici-o cremă cu nici-un zâmbet dacă în momentul cela când apa curgea peste margini se umplea cada cu vase în momentul cela când treci printre blocuri pe cărărușă sub arini unde niște copii se joacă de-a mama și tata când urci de abia scările ce dau în ogradă să ți se oprească inima sau să se spargă un vas sau pur și simplu să cazi îmbrăcat pe treptele de fier clipa aceea când se lasă ceața pe ochi se pune mâncarea la încălzit costumul tău curat pe unde trec oamenii pentru că cineva te așteaptă

eu am văzut un copil cu părul bălai care se juca lângă stație și râdea se ascundea de părinți și râdea ca un înger și brusc seara asta începu să-mi placă dar în mine nu era loc pentru bucurie o umbră mare cădea peste tot orașul ca atunci când soarele în câmp dă peste o tufă de măceș sau un pui de nuc și acoperă pământul înfierbântat câteva sute de metri și puteam să văd începutul nopții și puteam să beau cât doresc în mine s-a deschis o rană acum la ora 8 lângă subterană în vâltoare fețe pe care le cunosc de undeva mamă eu nu i-am văzut niciodată rana mea se desface și nu are nume atâtea glasuri mă împresoară și nu începe nici-un cutremur

dacă aș fi avut un câine pe care să-l plimb afară la miezul nopții dacă aș fi avut o lesă lungă și inima să se bucure când trec printre mașinile parcate cum le-au venit oamenilor ce se grăbeau să ajungă acasă la femeile lor la copii dacă tristețea mea s-ar risipi ca o floare uscată când îmi plimb câinele sub ferestrele lor întunecate unde ei dorm și poate visează rămășițele zilei ah dacă fruntea mea ar străluci în bătaia lunii ah dacă ar fi tare și caldă

pentru că e sfârșitul zilei pentru că se mișcă ceva în mine pentru că am fugit înaintea mașinilor și nu simțeam nimic pentru că nu e nimeni pentru că părul meu e murdar și nu mă deranjează pentru că mănânc singur și las lumina toată noaptea în toate camerele pentru că între noi e o masă de aer pentru că nu se aude pentru că e la vedere totul dar nu se aude

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!