Porcii râmă prin bălegarul uscat.
Dracu' știe ce speră să găsească!
Mi se frânge sufletul de milă,
În caz că porcii își fac și ei iluzii!
Nu pot să nu râd de cât sunt de roz!
Nu pot să nu plâng când îi văd
Cum scormonesc într-una, până când pute;
Îmi amintesc de noi când eram mici,
Mult mai mici și roz decât suntem acum,
Noi doi câutam adevărul și iubirea...
De-abia aștept să vină și Ignatul lor!