Plouă. 4 picături cad pe lângă mine
2 mă lovesc în cap, perpendicular.
Leșin.

Mașina de cenzurat vise mi-a căzut
Din buzunarul de la piept.
Batista cu monogramă
Mi-a furat-o un câine vagabond
Pe nume „Stelică fără frică”.

Proprietarul cotidanului m-a recuperat
Din letargie cu 2 palme zdravene.
„Deșteptarea, a ieșit soarele!”

Deschid ochii, amândoi.
„Aha, deci sunt viu.”
Lumea e la locul ei,
Avioanele brăzdează cerul,
Prostituatele la colțul străzii,
Berea în pahare,
Copiii putrezesc pe asfaltul găurit de aviața inamică.
Îngerii joacă table pe acoperișul raiului,
Concetățenii mei cară sacoșe de plastic pline cu roșii.

„Șefule, mulțumesc pentru palme.
Fără ele nu reușeam.
Te pup, ești un dulcic!”

Am rămas singur cu Stelică fără frică.

Șeful cotidianului a plecat demult.
În urma lui tractoare roșii, cu roți mari,
Nivelează pâmântul peste gropile comune.

Amândoi căscăm.
„Stelică, vrei să mergem acasă?!”
„Ham-ham!”
„Știu, azi nu moare nimeni.”
„Ham-ham!”
„Ok-ok, și eu te iubesc!”