am timp să mor o viață întreagă
nu mă omor după așa un ideal
mă răscolesc și tot întorc pe dos spre mintea mea
de ce doar mort, nemuritor bifezi
de ce cuiva nu-i poți obține nemurirea
încât să se mai poată bucura de ea

cum am ajuns să lustruim dosiți astfel de termeni
doar amăgire noi preareușind crea
cu ce folos să pleci de-aici facând doar lucruri bune
mânjind o viață de-un ales destin cu-n rupt mâner
la prea ales coșciug, în plin festin

mă bate gândul să mă bată vântul și iau în calcul focul drept vecin
chiar dacă sunt sunt mai des sau mai ales creștin
mult mai ușor să-mi fie pacea, tentând un prea gustos destin

trei, patru viermi strigând miting subpământean
ce trădător am fost, pământ de-am devenit
cum am trișat puțin meschin
că n-am trecut prin falsul lor mic intestin

chiar m-am grăbit și spovedesc o lume infinit prea bună
căreia-i spun mic te iubesc deși-i o mare mătrăgună
cum ne-ar fi toate de ne-ar trece bine
chiar toți în viață de am reuși
nemuritori noi pentru cine
am mai trudi pentru a deveni.