Târăște-un suflet împăiat
Și-n minte corp amestecat
meseriaș al rimelor țestoase
cu mâinile versificate oase
strânge dor în fiecare gang
la șurubul gândului bitang
excită moartea-n schimbul trei
dând brânci la vis în somnul ei
știind că dacă avansează pe filet
își poate da mama la balet
viețașul tatuat de un ghivent
va fi erou în cartea de ciment

Muncește ftizic la seral
nervi de pământ universal
escroc de celuloză și de tuș
la bătrâna muză lăcătuș
poetul unsuros de întristare
adie întuneric și trădare
stoarce-n fire strofa udă
mâncarea-n maț ce o să râdă
pe dinlăuntrul plexului solar
osândă suspicioasă pe altar
foamea obeză ce-i întinde
sfârșitul lumii pe cuvinte.