Nopțile
m-au lovit cu aceeași singurătate

din ceasuri surde
ca niște umbre ce nu mai au amintiri
au murit prăbușindu-se în mine ani
precum secole
urmele m-au târât în turnul din stânga
singurul rămas
la atingerea unei lumi
închipuite
treptele în urmă
s-au surpat

sub un soare de cenușă.