Privesc atent la perineu
Ca la un ambalaj de Eugenie
Si ea e goala
Mult prea goala
Sa se-ambaleze
De scriu pe ea
Ca
"Sentimentul
cristalizeaza in conditii naturale
pastrandu-si calitatile"
Dar e sireata
Si, ambalata-n propria vanitate,
Nu imi fosneste-n vantul foamei mele
Si ma indeamna...
Sa-i fiu eu mierea care-i leaga
Trair'le fainoase-n care se dezleaga
Picioar'le ei ce nu stiu sa aleaga
Decat pe mine, dintr-o lume 'ntreaga,
Surzite de o cearta ne'nteleasa
Dintre un suflet sec si-o minte deasa
De ganduri negre cu miros de tamaioasa
Si beau, si ma imbata, aroma ei duioasa
Si mi se-aseaza-n brate crude, de faianta
Nevinovata in propria-i balanta
Cand drojdia ei de-o viata
Atarna greu, tocmai pe fundul
Pahar'lui meu
De ganduri moi de ata.
Si-i sunt matase...
Si-s oare far' de vina?
Lasandu-mi admirat
Un suflet deloc neted, dar frumos
De ochiul ei albastru si rugos?
Si-s iarasi gol
Si-nfometat
Si alarmat...
Cat de halucinant
E-un simplu ambalaj de Eugenie
Cand eu, cu somnul revarsat
Ma pierd pe strazi
Flatat de propria mizerie...