Rugăciune

Sunt blestemat să mor în vis,
Rugându-mă cu-nfrigurare
Ca multdoritul tău surâs
Să-mi țină loc de lumânare.

Și pentru c-am fost crud și rău,
Lăsând iubirea să se stingă,
Icoana sufletului tău
La căpătâiul meu să plângă.

În picături de ametist,
Ca roua cerului curată,
Pomana ochilor tăi triști
Încet pe inimă să-mi cadă.

Și, când privirea mea de mort
N-o să mai poată rupe ceața,
Cu giulgiul părului tău blond
Să-acoperi palida mea față.

Iar, când veni-vor îngeri sfinți
De-acest blestem să mă dezlege,
Cu crucea buzelor fierbinți
Să te atingi de fruntea-mi rece...