Privesc printre gene la soarele tâmp,
Atârnat peste cerul, ce-imi apare chiar stramb...
Și tot caut vre-un inger printre fulgii de apă,
Ori poate vre-un demon... ce din negru se-adapă!

Doar vântul împinge berbecii pe val
Printre albaștrii-verzui, ce taie-un canal
Spre mintea-mi, ce-alene, tot vrea să priceapă!
Lucruri care în ea, nu par să încapă.

Și te caut pe tine, chiar aici și in mine!
În oglinda mea, ce o porți tu, în tine!
De parcă-nceputul se termină azi
Ori muntele aspru... apune-ntre brazi!