A venit țiganca să-mi ghicească în palmă...
frumoasă foc, tânără, plină de farmece.
Pe toți ai mei i-a împietrit, pe mine nu.
I-am stins vraja cu palma, repede,
fără să clipesc măcar o singură dată.
-Frumosule, mânca-ți-aș sufletul tău! mi-a zis,
Mare e puterea ta, frumosule!
Am să mă dezbrac pentru tine,
am să-ți arăt sfârcurile,
am să-ți arăt coapsele,
să văd rezistența ta, de fecior de-mpărat!
-Dezbracă-te! i-am răspuns
...și arată-mi!...
neștiutul,
nevăzutul,
necuprinsul!
Uimește-mă dacă poți!

Bineânțeles că nu a putut!...
A fugit rușinată, dezgolită,
cu hainele-n poală,
țipând ca nebuna...
peste câmpuri,
peste dealuri,
peste munți,
peste ape și văi.
Vocea ei suna a ropot de ploaie
și spunea:
-Măi, măi, măi, măi,
dă-i Doamne minteee să-și țină putereeea
și noroc să-l ferească durereeea!