Întotdeauna am visat că cineva
scrie o dată cu mine,
Prin mine...
Cu gânduri identice
de nesfârșită suferință.

Era cineva înalt și ireal
de frumos-
În suflet...
Și totul era contopit cu mine-
În mine...

Visam fericirea scriind despre suferință...
El se întorcea cu spatele
Și-atunci încetam să scriu.
Când el mă săruta pe frunte
Mă reîntorceam în nefericire...

Cât am fost de fericită?
Cât am fost de nefericită?
Numai noi știm,
Sau doar ne amăgim...
Prin noi- în noi!