Am ieșit în dorința
de a epuiza spațiul,
acolo unde dansul
poate fi cu uitarea,
în insula
de pretutindeni.
Fiara mă aleargă,
sânge pictat pe colți săi
cu lacrima frunzei aortei mele,
dar nu las tăcerea
să-mi scape printre dinți.
Exod nestăvilit spre acolo,
încotro plec în grabă
și nu ajung liniștit,
căci totul e doar
un joc de picioare.