Despre moarte să nu vorbim.
Clipe atât de consistente
prin mulțimea lucrurilor
ce au loc între granițele lor,
încât obosesc uneori.
Să vorbim despre
toate alegerile tale,
toate ezitările mele,
să ne fie totuna totdeauna.
Să vorbim despre lucruri
până ni se întâlnesc buzele,
uitarea de sine să ne afle
acolo unde nu ne știm.
Apoi, pe neașteptate,
cu limbă de moarte
să ne privim.