agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 9120 .



Cântic de fată neagră
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Miron-Radu_Paraschivescu ]

2006-01-26  |     |  Înscris în bibliotecă de serban georgescu



- Verde que te quiero verde,
Verde viento. Verde ramas.
El barco sobre la mar
Y el caballo en la montanna -

Verde ce mi te-ndrăgesc,
Verde vânt. Ramuri verzi.
Luntrea pe mare
Și calul pe munte

(fragment din "Romanță somnambulă" de Federico Garcia Lorca)





*





Drag mi-a fost de când mă știu
roșu-aprins și stacojiu,
luntrea roșie pe unde,
calul roib suind la munte.

În pridvor stă visătoare
fata neagră, neagră floare,
păru-i roșu ca de sânge
ochii-n rouă parc-ar plânge.
Și în bucle, dulcea lună
i-a pirostrit o cunună
ca o pară de făclie,
dar ea n-o vede, n-o știe.

Numai roșu mi-a plăcut
Stele mari clipesc tăcut;
aburite, printre ele,
zorile-și desfac perdele.
Trece vântul prin gutui,
printre ramurile lui,
ca motanul se zburlește
muntele, și-n zare crește.

Cine vine, cine trece
prin vâltoarea nopții, rece?
Este neagra ce așteaptă
în pridvor, șuie și dreaptă,
că doar ea rămase trează
cu părul roșu, de sânge
și-n zorii zilei visează
la marea mare și plânge?

- "Măi cumetre, dac-ai vrea
dau roibul pe casa ta;
și pe șa și pe cuțit,
dă-mi o cergă de-nvălit!
Că viu, neică, de departe
călare, izbit de moarte."

- "Măi flăcău, eu nu mă plâng,
aș face cu tine târg,
dar nici eu nu mai sunt eu,
nici bordeiul nu-i al meu."

- "Cumetre, eu te.am rugat
unde vreau să mor în pat,
și dacă s-ar fi putut,
într-un pat nou așternut;

că-mi vezi rana spintecată
de la brâu la beregată!"

- "Văz că pe cămașa albă
ți-a-nflorit la gât o salbă
de trandafiri stacojii,
de mă mir cum te mai ții;

și sângele te-a încins
cu un brâu roșu aprins.
Dar nici eu nu mai sunt eu,
nici bordeiul nu-i al meu."

- "Lasă-mă, dar, să mă sui
măcar la tine-n gutui;
lasă-mă, până nu mor,
să-i urc verdele pridvor
până-n vârfu-ntins spre lună,
s-auz gârla cum răsună!"

Suiră cei doi cumetri
până sus pe prispa vetrii;
unul lasă-n urmă sânge,
altul lacrămi, fiindcă plânge.

Tremură în noapte, rar,
roșu-stins, un felinar,
și răsună-n zori mărunte
râul limpede, de munte.

Mi-a fost drag de când mă știu
roșu stins și roșu viu,
vinul tare, rubiniu,
vânt roșu, pom stacojiu.

Cei doi urcă-ntr-una, urcă,
și vântul le lasă-n gură,
printre pomi când se încurcă,
gust de izmă și arsură.

- "Unde ți-este neagra fată,
unde e codana ta?"

- "O, de când te tot așteaptă
și cât te-ar mai aștepta
din pridvorul ăsta verde,
lăcrămând că nu te vede!"

Peste oglinda fântânii
țiganca-și leagănă sânii,
sânii ei de trandafir,
părul roșu, de porfir.

Luna și-a zvârlit o rază
ca un ochi care-o veghează,
noaptea s-a lăsat stăpână
peste fata neagră, moartă,
pe mormântul din fântână.

Beți, jandarii bat la poartă.

Mi-a fost drag de când mă știu
roșu-aprins și stacojiu,
luntrea roșie pe unde,
calul roib suind la munte.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!