N-am mai scris demult, ci doar periodic-
Parcă mă doare degetul
Și capul mi-a îmbătrânit:

Lumea se învârte cu o viteză amețitoare,
Și cu toate că pământul e rotund
Toți privesc de după colț...

Așteaptă măreața mișcare greșită
Și te taxează- te consideră criminal-
Ai comis o crimă: aceea că ești mai bun decât ei.

Trebuie să fii puțin original-
Pentru că e mai bine să fii bârfit și invidiat
Decât să faci parte din cloaca resturilor!

Cadavrele acestea mișcătoare și pipernicite
Consideră că boarfa aurită
E un dar de care are parte numai Marele Om-

Există bineînțeles și ideea preconcepută
Că vrei întotdeauna ce nu ai...
Iar când ai... dar asta-i pentru cei ce-i amintesc.

Suntem doar niște copii ale Marelui Început- și atât-
Unele mai șubrede, altele mai pline de învățături,
Iar primele învață de la cele din urmă cum să se mintă-
Iluzia deziluziei că totul e original!