Trecea un cetaceu doi cetacei trei cetacee
Cetacee treceau prin mijlocul
Orașului de sticlă
Sau din porțelan chinezesc
Miniatural
Magistral trecutul trecea în prezentul
Ochilor prea deschiși,

Durerea viitorului căzut în latrină
Urcă încet, fatal,
Spre singura gură de aer rămasă mie
Cum stau așa
prins în lanțurile iubirii voastre.

“voi fi când voi face !”-îmi spun,privind cetacee,
Ucigând cu privirea sticle albastre și porțelanuri.
Dar aripi n-am avut și alte vâsle
Încă n-am învățat
Să port.

Să vreau, să vrei, să vrere
Clopoței atârnați de gâtul unei pisici
Ucise în coroana copacului
A copacului-cetaceu
Magistral-vîntule, sună tu clopotele
din vârf, eu nu mai ajung.
Am vrut sa cresc-în adânc,în zenit
N-am izbutit:n-am crescut,n-am trăit
La nașterea mea nimeni nu va mai fi de față
Frate, Vântule,
Mi-e o sete magistrală de viață.