ne răscolește cântecul viorii
și cald ne urcă-n vene un fior.
în noaptea asta vom picta istorii
cu luna martor, prinsă în decor

desprinde-s-or de patul alb ispite
să ne traseze-n trupuri graniți. noi,
cu degetele-n maci reînflorite,
le-om trece înainte și-înapoi

din coapsa mea s-or descărca egrete
și-n palma-ți se vor cuibări, vestal,
ca tu, apoi, să-mi dărui pe-ndelete
sălbatice maree, val cu val

sub adormite stele violete
mușcați de patimi, biciuiți de ploi
și dezbărați de gânduri ori secrete,
să fim buricul lumii, amândoi