N-am vrut ca în brad să te semăn
Așa cum promis-am demult,
Prefer roșu-n suflet să-ngemăn
Cu mult zvăpaiatu-mi tumult.

Decoruri și globuri albastre
Þesut-am în brad de Crăciun,
Ca cerul s-aducă din astre,
Speranța spre visu-mi nebun.

În mine-s artere beteală,
Iar globul e inima plină
De doruri dar și îndoială,
Că Moșul uita-va să vină.

Dar în dimineața divină,
Găsit-am cadoul ascuns,
E roșul din tine-n lumină,
Spre mine ca dar nepătruns.

În ochi îmi pătrunde senină
Lucirea-ți din stele de sus,
Se-așează cuminte-n retină
Și-n suflet cu Domnul Iisus.