Vreau să trec strada,
dar nu pot.
Mi se descheie șiretul.
M-aplec să mă-nchei,
apoi ridic capul,

dar lumea se schimbase.

Îmi apare
în față
un fanion plin de sânge, iar
în jurul meu
erau numai ostași.

Orașul se transformase într-un câmp de luptă.

Și n-am avut ce face.
Mi-am pus casca pe cap
și am luptat
până când eram una cu pământul
și coasta îmi ieșise
prin pielea vânătă
și plină de sânge.

Amețisem.

Semaforul avea acum culoarea verde.
Prietena mea ma strigă
România
și mă imploră
să trec strada.
Atunci,

Inima mea
a încetat să mai bată.
Din coasta mea s-a făcut țara asta.

La mulți ani, România!