Ca un coral secționat e cerul
Resupurînd mereu răspunsuri reci,
Din cele ce s-ar vrea să ne trăiască
Într-un imaginativ reveci.
Ești rana mea, iubite, împlîntată
În cerul meu fragil și taciturn,
Ești seara dezgolită de amiază
Închisă într-un rece, tainic turn.
Să coși tot cerul, nu există totuși
Chirurgicala poezie-n noi,
Ne redeschid profanii pe de lături
Cu gesuri ascuțite-nfipte-n ploi.
Metafora este codificată
În mierea caldă pusă la-nghețat,
În mările de plumb ale rușinii
Și-n muntele de rîs și de păcat.