ÎNCERC SÃ-ÞI VORBESC

Limba în care încerc să-ți vorbesc nu mai are cuvinte
nici artere nici vene nici litere
alcătuită din cromozomi ea scoate un țipăt scurt
când începe să bată vântul de dimineață
ea se condensează ca aburul și se scurge pe pereții reci
ea lunecă pe suprafața oglinzii până găsește imaginea unui hău
ce s-a rostogolit din hățișurile edenului până la mine în cameră
ea se îmbibă cu cerneală și pătează lințoliul de zăpadă
ea așteaptă să izvorască laptele
din cele două sfârcuri erecte ale manechinului văzut prin geam
ea tremură ca embrionul Pământului învelit în pânză de păianjen
ea se umple de vuiet și ne alungă din ungherele întunecoase
unde obișnuim să stăm cu ochii închiși
lustruindu-ne pielea de pe coșul pieptului
ea continuă să respire după ce două mâini de copil
o sugrumă în taină.