Norii plâng și cerul plânge, plânge totul de durere
Și aș vrea să mor acum dar nu am nici o putere
C-ai plecat din viața mea și în zare te-ai topit
Mă întreb: iubita mea dacă ști cât te-am iubit?

Și adorm cu ochii umezi și cu suflet mohorât,
Și visez și zmei, și monștrii, chiar și iadul cel urât
Căci întreaga mea ființă a murit când ai plecat
Iar acum tot ce trăiește e un suflet alungat.

Mă trezesc cu ochi-n lacrimi și la tine mă gândesc
Căci în mintea-mi aiurită eu știu doar că te iubesc
Și aștept să te întorci și în brațe să mă strângi:
Draga mea te-ntreb acum mai e mult până ajungi?

Și atunci când vei veni eu voi vrea să te ating
Să sărut buzele-ti tandre, să văd ochii de argint
Și să plâng de fericire mulțumind lui Dumnezeu
C-a lăsat un păcătos să cunoască harul său.

Dar tu nu mai ești aici, ai plecat din viața mea
Și o lacrimă se scurge alungând durerea grea
Căci am suferit iubito când “ADIO” tu mi-ai spus
Nu contează toate astea căci eu te iubesc nespus.