agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3047 .



Viziune IV
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Vlad Solomon ]

2005-11-30  |     | 



Am intrat în ascensorul submarin.
Am apăsat pe butonul verde
Și ascensorul m-a coborât la primul etaj.
Am deschis poarta de val,
Am trecut print-un coridor de scoici
Și am bătut la ușa peștelui ferăstrău.
M-a primit binevoitor,
M-a scuturat de algele cleioase,
A șters de praf un scaun de nisip.
M-am așezat
Și m-a servit cu o scoică de cerneală.
Am băut-o cu trezire
Și i-am cerut peștelui ferăstrău
Sfatul.
Mi-a rânjit,
M-a rugat să închid ochii
Și mi-a șoptit,
Intr-o ședință de hipnoză,
Că cerul nu există.
Trebuie să înțeleg că suprafața mării
E limita fericirii…
Poate că, de fapt, nici de plămâni n-am nevoie.
Și apoi, unde s-a mai văzut
O ființă care să n-aibă coadă.
E o rușine,
Adăugă peștele ferăstrău,
Societatea nu poate tolera așa ceva.
Consideră că era cazul
Să-mi fac autocritica.
L-am înțeles,
I-am dat dreptate…
Și pentru a-i dovedi că vreau să mă îndrept
Am picurat două lacrimi de melc.
I-am cerut să-mi facă un transplant de branhii.
M-a bătut pe aripioare,
Care-mi apăruseră ca prin minune,
Mi-a urlat
Că cerul a dispărut,
M-a anesteziat,
Și mi-amintesc doar că m-am gândit la icre.
Acum
Plutesc alături de frații mei pe fundul mării.
Peștele ferăstrău m-a modelat cu deosebită
dibăcie.
Respir prin branhii;
Astfel
Pot să și economisesc aer.
Cred că animalele inferioare mă numesc crap,
Netoții;
Dar ce-mi pasă?
Eu,
Acum,
Știu că cerul nu există.
Limita fericirii
E suprafața mării.
Și dacă,
Din când in când,
Scot capul deasupra,
Credeți-mă
Vă implor, credeți-mă,
O fac doar pentru a râde de ceva albastru,
Care nu există,
Dar își închipuie
Că se numește cer.

din "În noi e un cer mai adevărat"- Tel-Aviv-1984 (C).



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!