Ai urcat până la capătul ferestrei ascunse
de sus, mi-ai cules, cu grijă, Steaua Polară.
Îmbătându-mă cu lumina ei, într-o noapte
dăruitu-mi-ai copilul din mine încă o dată!
M-ai făcut să plec cu inima plină,
deși lăsam tot sufletul meu alături de tine...

Înainte să plec mi-ai spus puternică,
la fel ca mama: "Ai grijă de tine!"
Deși inima îți era ruptă și o parte din ea
pleca alături de mine peste zeci de hotare.
Copilul pleca bucuros de jucăria ce-o primise;
bărbatul se frânsese, rămânând lângă femeie...

Înapoi, în cearșafurile mele, descopăr parfumul tău
de femeie - visul sărutului tău cu gust de dulceață
(Aroma gutuilor curgea așa plăpîndă la pieptul tău cald când am plecat -
Eu am fost cel ce-a furat capacul de la borcanul cu peltea -)
Mă retrag în cearșaf și, închizând ochii, adânc, caut
să te iau in brațe, îți caut căldura fără de care
nu aș mai fi niciodată cel ce mi-ai dăruit azi...