Modernism

Cine crezi că te adoră? Cine crezi că vrea amor?
Nu e omu’ acela care zi de zi stă pe balcon
Și privește după dame și le fluieră de zor
Și se uită la mașini ce o iau acum din loc?

E superbă, e cam mare, dar e bună de-agățat,
Își propune să o fure și s-o dea c-un strat mai mat,
Să o plimbe prin orașe cu viteze-n lung și-n lat,
S-o admire lumea mare, mare în femei de foc
Ce se uită după avere, după pofte și găteli,
Ce le ai într-o secundă de le-anunți c-au câștigat
Ba în viață mare casă, un palat de s-ar putea,
Ba-n iubire băiat tare, cu terase și mașini
Și cu vile și cu vase, din acelea ce pe mare
Zile stau și nopți și nimeni
Nu te-ntreabă de-s a tale.

De-alea vrea să poarte tipul în mașina albăstrie
Și așa se-ncheie visul căci la ușă sună, sună…
A, ești tu! Ce bucurie! L-ai salvat de la înec,
Căci cu ele cam o lună și apoi lipit de lemn.

Tu ești tu, nu-i vrei nici visul, nici mașina și nici casa
Și chiar el își dă părerea cum că tu nu-i vrei nici viața.