în parul tău cad florile-n extaz
și voalurile-n zbatere nasc spume
roșeața invadează-al tău obraz
și cerul este cotropit de lune

pe care-aș fi voit sa le zdrobești
pe umerii mei goi plini de sfială
și să fugim apoi înspre povești
pierduți într-o sclipire de beteală

înveșmântând seninul lunii mai
să murmure în nesfârșire plopii
tu să asculți de du1cele de nai
când în privire-mi vii să-ți sărut ochii