Pentru că lucrurile


Pentru că lucrurile trebuie să aibă o logică intimă,
secvențial expusă în evenimentele în care oamenii își propun
să fie implicați,
lumina se întoarce la apus.


dintr-o parte bat toate, și timpul, și vânturile.
tot ce ține de materie trebuie să se supună,
așa este și mai convenabil,
dar poate înțelege cineva un suflet în singurătate,
întunecarea lui în umbra morții,
când sufletul nu poate fi decât în comuniune?


natura și viața îmi lasă niște fulgi,
să mă încânte, să mă bucur, să-mi susțină moralul,
căzând dintr-o parte.
dintre toate morțile, eu prefer femeia.


hai, vino aproape,
lângă tine să mă fac copil, să mă retrăiesc în momente scurte,
atât cât să nu se supere pe mine timpul,
iar tu să-mi dai o jucărie nou-nouță,
la care să mă uit zâmbind, cu mult dinamism.


strecurându-se printre degetele și gândurile oamenilor,
iarna trece șchioapă și desculță peste inima mea.
și inima mea, dintr-o parte, o bate.
un suflet în singurătate este o umbră caldă, rătăcind lumina.


există o imagine, care din timp în timp le afectează femeilor
sensibilitatea și natura îngerească:
un bărbat peste o doamnă, ca un animal carnivor peste prada sa.


aceasta este singura imagine pe care o suprapun lumii
și, la treizeci de ani, mă înfioară atâta sănătate.