parodie după Semănătorul
de Alexandru Vlahuță

Pășește-n cazinou iar jucătorul
Cu părul negru umed de sudoare,
Blestemă-n gând norocul ce nu-l are,
Când la ruletă-și joacă viitorul.

Se-nvârte roata, iar când bila sare,
Invocă, preacucernic, tot soborul
De sfinți, pe care-i știe tot poporul,
Sperând că o să prindă potul mare.

Plusează, neatentule, mai bine,
Că strâng tot crupierii de la tine
Și-ți vor goli îndată buzunarul.

Tu fii unealta proniei divine:
Când pui o mie și nu-ți iese zarul,
De prinzi trișorul, dă în el cu parul!

poezia originală

Semănătorul
de Alexandru Vlahuță

Pășește-n țarină semănătorul
Și-n brazda neagră, umedă de rouă,
Aruncă-ntr-un noroc viață nouă,
Pe care va lega-o viitorul.

Sunând, grăunțele pe bulgări plouă:
Speranța, dragostea lui sfântă, dorul
De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul,
Le samănă cu mâinile-amândouă.

Trudește, făcătorule de bine,
Veni-vor, roiuri, alții după tine,
Și vor culege rodul – bogăția.

Tu fii ostașul jertfei mari, depline:
Ca dintr-un bob să odrăslească mia,
Cu sângele tău cald stropește glia!