poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-01 | |
Primul cuvânt separă lumina
din orbire și amăgiri deschide un alai desprins din negura calcaroasă a legilor pronunției. E un miner salvator prin uitare care nu suportă să-i atragi atenția că nu el e pronunția divină ci doar vârful începutului care străpunge cu lumea nouă prin taverna bețivilor amorezi extatici si a soartelor lor jalnice ca o zi de ploaie în cort. Uzi la piele și înfrigurați în acest start de imaginație ne îmbolnăvim de pneumonia lumii și de angina pectorală a lumii și de visarea lucidă a ei care nu e în soarta noastră Tușim vocale convulsiv și îmbujorați parcă tăcuți cu alcoolemii abisale cerșetori de anestezice urbane răceala ne devine o haină germană și privirea un vin spumant tot mai descoperiți în absurdul care nu e în soarta noastră. Amorezii bețivi își pun batic si merg la liturghie sapă în durerea pământului cu mâinile lor divine și scot cheagurile de sânge strămoșesc spre a-l învia la epicleza laică. Apoi mor unu câte unu neîmpărtășiți de nu le cântă nici moartea la căpătâi. Mi-e frică că albirea plămânilor ne va calcifia așa spun primul cuvânt de parcă aș fi prunc sau mai abitir mângâierea mamei dar primul cuvânt, doar el ne desparte în lumină și iar vine alaiul deschid nările și mă trezesc încă. Amorezii bețivi se duc spre soartă și lumea tace așa de plăcut supravețuitorilor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate