începusem să ne întâlnim
trăiam aproape sociogonic
într-o societate mereu palidă
cu oameni întrebători și singuri
nu-i mai vedeam
dispăreau
nu știa nimeni cauza
visam să trăim în realitatea lucidă unii beau absint
veneau și plecau
ne regăseam printre vicii defecte iluziile unei epoci nereflexive
ca un arc electric te răsfrângeai în mine
viața devenea pulsatorie
aveam aripi
ca să înțeleg mai bine
exprimarea gingășiei pe fața palidă a lunii pline
o față de înger
îți plăcea să te joci cu lucruri din chihlimbar
totul era rotund ca o desfășurare a sinelui
printre idei atitudini diferite sfere ale cunoșterii și acțiunii
trăiam la periferia lumii și voiam să mă schimb
pe o masă o carte
de ce vrei să te schimbi m-a întrebat valery
mersul înainte aidoma unui împărat roman am aripi
mi s-a părut prin vis că mi-a spus valery