dai jos orteza de pe genunchi
și-ți închipui fără motiv
că ești Oscar Pistorius

în creierul tău
moartea
ca o țestoasă
care an după an
din instinct se întoarce
să cuibărească
pe-aceeași plajă
unde a eclozat

dacă stropii de ploaie
care udă pământul
ar ști că nu vor mai face
cale întoarsă spre cer
și ar avea preț de o clipă
liber arbitru
oare ar face
aceleași alegeri?

nu înțelegi mersul firesc
în ruptul capului
ca un pescar amator
care n-are habar
că pe baltă întotdeauna
se spune
căcat în traistă
nu baftă