se închină la stele sufletul meu, idolatru,
deasupra mea s-au aprins rând pe rând,
varsă peste mine un romantism albastru,
sonorizând lumina fiecărui tacit gând.

sub boltă de stele mă simt în siguranță,
ca într-un templu al luminii sfinte,
e multă liniște și o mare speranță,
mi se arată în sufletul cuminte.

parcă și luna fredonează o romanță,
despre iubire și aducere aminte,
regină a nopții, model de eleganță,
revarsă lumină în spirit și minte.

misterul nopții să-l dezleg mă învață,
întâmpin fiecare semn ca pe-o povață.