Nu-ți mai irosi o viață ca să faci economie,
Căci de-o năvăli războiul îți ia tot cu lăcomie.
La ce-ți folosește truda când în moft barbar, nedrept,
Pierzi familie și case? Hai, gândește înțelept!

Dominat de bogăție ignori ruga creștinească,
Și te crezi nemuritor în fixația orbească.
Vrei tot raiul pământean prin mândrii prostești și reci,
Și calci suflete-n picioare, murdărești pe unde treci.

Nu ai timp să faci popasuri să vezi lacrima, durerea,
Celor slabi, bătuți de soartă, da cu suflete ca mierea.
Strivești legi, ignori canoane, și zdrobești tot ce e sfânt,
Și auzi doar foșnitura banilor de pe pământ.

Într-o zi, la o răscruce, când o boală te-o răpune,
Bogăția nu te-ajută, nici măcar o rugăciune,
Căci te-ai depărtat prădalnic de biserici, Dumnezeu,
Și-ai crezut prin lăcomie că ai și puteri de zeu.

Ți-ai „vândut” hapsân și frații, pe nimica, ca la piață,
Ai crezut că-n conturi ai înc-o viață...înc-o viață...