lacrimi curg pe fața palidei lumini,
căci și Dumnezeu plânge câteodată,
oamenii au devenit reci și străini,
cu o credință strâmbă, alambicată.

s-au îndepărtat de planul divin,
sunt mânați de ură și indiferență,
față de cei care se zbuciumă în chin
și mai așteaptă un dram de speranță.

mai este timp să dăruim iubire,
oamenilor printre care trăim,
să împărțim câte un pic de fericire,
armonie, siguranță să oferim.

să nu lăsăm să moară iubirea din noi,
Hristos să ne vadă demonizați și goi.