o dragoste infinită
e atunci când ai vrea să trăiești măcar cu o secundă mai mult
să respiri soarele în întregime
și tot trupul tău să devină suspansul unui cataclism iminent
sângele să urce Everestul minunilor, între moarte și fericire
până dincolo de locul unde se sfârșește zăpada pe acest pământ.

Am visat cum se desprindeau flăcările de mâinile mele
era o toamnă superbă, ireal de frumoasă și toți copacii din lume păreau că zboară departe să colonizeze alte planete

tind să cred că visul nu este decât o stare de nesupunere a minții în propriul corp, la cel mai înalt nivel
așa cum îți iubești viața și ai putere s-o ierți că
fiecare rană te naște într-o altă mamă și mai iubitoare
și cerul plin ar putea să încapă într-totul într-o fotografie perfectă
făcută în gând

afară plouă dar eu iubesc fiecare atom de apă
ce moare pentru viață

cât timp exist și inima mea continuă să bată în liniște.