Stampă, instrument de aruncat în vânt sclipici argintiu
Șoarecele mai mare decât bucata de cașcaval, culcată în pod
Porumb și
Straie de culcare
Pantaloni de bărbat cu trunchiul slab
Ultima cămașă feminină lungă până la picioare care se umple de feciorie
Ultima cătușă
De atâtea picioare de humă pe care soarele le-a lăsat
Gena întredeschisă, s-au făcut, din lacrimă
Prinți
Niște copii, de fapt, care se joacă
În palmele lor deschise nu se pun decât bomboanele de Crăciun zâmbitoare
Peste funii de cauciuc, ei trec cu picioarele și cu zmeie, sus, până la borna 500
De acolo, începe orașul meu
Peste cosași, care sapă, din vrajă, în iarba prea verde
Exact pe dedesubt...
Stai puțin, însă,
Apa rămâne băltită în stânga lor
Este locul de unde răsare luna, dintr-o tristă sămânță autentică
Copaci, eu plâng
Sirenele anunță războiul
Care țese, oameni și oameni, răniți, niște pete
Ele zac pe trotuar, e morfină sunt oase sau sunt altfel de pete
Cineva le-a băgat într-un sac
Îl cară supărat, în spate, bărbatul pe Asteroid 14b195 cod secret...


*titlul nu este inspirat, din alte poezii;