în japonia plouă cu găleata, sayonara tamagotchi, o sută

douăzeci și cinci de milioane strâng în pumn câte o petală

din cireșii de altădată, îmi privesc iubita în ochi, e momentul

să ne tulburăm din nou, profitând de armistițiul de la motegi

și să ne reamintim că dacă nu am fi noi amintirile noastre ar

apune, s-ar prăpădi iubiri, crime din pasiune, gemeni embrionari

și-ar mânca doppelgangerul , blonde de platină s-ar prăbuși

din vârful toboganului mic, cât de importanți ne suntem unul

altuia și prin noi, ne confirmă profesor miyagi, lumii întregi, esteticii

poezie.ro care aparent se duce pe pluă, și pisoilor de lapte înfiați

cu certificat de autenticitate în regulă și în trei culori din mânuța

lui morioka san. o brunetă cu pantalonași scurți mulați și tocuri ne aduce

steagul alb să ne semnăm, eu pe ea, ea pe mine, sau eu pe mine și

ea pe ea, ce mai contează acum... plouă în continuare, dar viața se reia,

la montaj un neamț pripășit în țara soarelui răsare va decupa cu precizie

interludiul nostru sentimental. plouă în continuare, s-a luat decizia

să nu se mai reia nimic, am fost mințiți, înșelați, îmi iau iubita de mână

și trecem pe lângă directorul de la control, îngenuncheat, ascuțindu-și

catana solingen cu piatra lunii. no mercy for the dying, ne întoarcem iar

fiecare în ampula lui, murături de complicat imaginarul cu evocări din trecut

ce își vor savura trist până pe 15 octombrie, la mandalika, abstinența