sub pretext că lumea e mică
fac o incursiune în trecut
eliberându-mă de mine
și de sufletul de 27 de grame

e prea târziu să renovez casa amintirilor
oricum am vândut-o pe câțiva lei fără valoare
nici podoabele nu le-am păstrat
nici amintirile galante
din zâmbetul fals postat pe față
pentru colegii de serviciu manipulativi.


am vorbit amândoi despre trecut
pe terasa blocului meu conceput
să nu-ți cunoști vecinii...
e superb :se aud doar cuvinte marocane, rusești, arabe, plecări de autobuze, voci din ele...
aici în Haifa zidurilor de sprijin!
***
ehei! am muncit ca un robot 22 de ani plus 19.7 în RO
am o pensie mică aici, dar mă descurc binișor
cu inflația de după corona *
mă întreb ce ar fi fost să trăiesc din poezie, cu capul în nori și vânătoare de cuvinte rare, bifurcate spre Delhi, Paris, Londra, Elveția, America...e.t.c.
toate au un nume, exil în lumea cealaltă... în care nu poți
trăi decât cerșind!

*apropo am făcut corona indiană